Draga Mada, scrisoarea de astazi nu este una prea vesela... Asta pentru ca sunt suparata... Suparata ca ai plecat asa, fara sa te gandesti la tot dezastrul pe care il vei lasa in urma, suparata ca cel mic a invatat sa vorbeasca iar tu nu esti aici sa-l vezi si sa-l auzi, suparata ca ne-ai lasat atat de singuri si de tristi fara tine, ca din cauza a tot ce se intampla am ajuns sa fim si noi impartiti in doua tabere, suparata ca ai luat cu tine toata pacea, armonia si echilibrul dintre Puiu si familia ta.
As da ORICE sa nu mai existe razboiul asta absurd, sa nu se mai certe la mormantul tau, sa nu mai existe ura asta care-i macina atat de nedrept.
Mada, ce ne-ai facut, Mada?
Cred ca daca ti-ai fi imaginat macar o secunda ce lasi in urma ta, poate te-ai mai fi gandit inca o data inainte de a face gestul fatal...
Tu ne privesti senina si imperturbabila din steaua ta iar noi am ramas aici sa ducem lupta asta amara de a pastra numele tau intact, de a uni ceva ce nu se mai poate uni, de a face pe unii sa inteleaga ceva ce nu vor intelege niciodata!
"Tu inger bland cu chip de ceara
Tu stea cuminte si fugara,
In lumea asta n-ai mai incaput"
Astazi sunt suparata pe tine, Mada...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu