Iti MULTUMESC, Printesa! Iti Multumesc din suflet ca vii cand si cand sa ma linistesti, sa ai grija de mine, sa-mi daruiesti pupicul si imbratisarea pe care stii cu cata nerabdare le astept!
Frumoasa mea, minunea mea, e atat de calma, de blanda si de linistitoare prezenta ta! Desi stiu in vis ca tu esti Acolo si eu Aici, nu ma tem, nu mi-e frica! Esti o oaza de liniste pentru mine! Stiu ca a venit momentul sa ajung din nou la tine, acolo unde nu mi-as fi dorit niciodata sa ajung!
Aseara parca trebuia sa ajung la inmormantarea ta si nu-mi gaseam o rochie neagra ca sa pot ajunge, insa stiu ca am plecat pana la urma asa, cu ce aveam pe mine, numai sa ajung, numai fiindca stiam ca e singura data cand te mai pot vedea, cand mai pot sa-mi iau ramas-bun de la tine! Era atat de multa lume... si parca trebuia sa fii inmormantata la Bellu nu in locul ala din Ploiesti...
As vrea atat de mult sa te mai vad o singura data, o singura data, sa-ti spun tot ce nu ti-am spus, sa te tin in brate asa cum ma tii tu pe mine in vis si sa-ti spun ca totul o sa fie bine, asa cum faci tu cu mine...
Esti atat de prezenta in viata mea... nu reusesc (de altfel nici nu vreau!!!) sa ma desparte de tine vreo secunda... Te port cu mine peste tot... Am poza ta pe displayul telefonului iar sunetul sau canta cu vocea ta si ma face sa tresar dureros de dulce!
Te iubesc in fiecare secunda! Nu ma parasi! Ai grija de mine si de toti cei dragi!
4 comentarii:
Am citit tot ce ai publicat aici draga Ana Maria si am inteles ca ai avut o legatura stransa cu Madalina ,inteleg cat suferi ...am simtit zbuciumul tau...am vrut numai sa iti spun ca ii poti vorbi...oriunde...ea te aude si stie foarte bine ce simti...
Din cate am citit ei acolo percep mult mai intens toate gandurile si trairile noastre...
Si din cate ai povestit ...si tu ai inteles ca exista viata dincolo de moarte...
Numai prin vis ne amagim ca suntem langa ei si uneori (desi stiu ca nu e bine sa dam importanta visului),primim unele mesaje...
Te imbratisez,Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe Magdalena iar tie sa iti dea liniste sufleteasca!
Eu nu cred ca visele sunt amagire. Am experienta multor vise in care am primit mesaje sau informatii despre ce se va intampla in viata mea si care ulterior s-au confirmat. Si cand s-a intamplat cu Mada, tot asa a fost! Plecasem in dimineata aceea, de 14 iulie, spre Giurgiu, unde trebuia sa sustin examenul de Titularizare. Tot drumul, in masina, de la Bucuresti pana la Giurgiu am avut presentimentul clar ca voi afla despre moartea cuiva drag. Eram trista fara niciun motiv aparent. Chiar ma intrebau fetele cu care am plecat ce se intampla cu mine. Au crezut ca am emotii inainte de examen. Nu aveam nicio problema cu examenul, cunosteam materia si nu-mi era teama. Cu cateva minute inainte sa ma dau jos in fata Liceului Tudor Vianu, primesc un telefon de la o prietena care-mi spune brusc, fara sa ma intrebe unde sunt: "Ai vazut ca a murit Madalina?" Socul a fost atat de mare incat atunci cand m-am dat jos din masina, am lesinat... Nu-mi amintesc nici acum prea mare lucru din tot ce s-a intamplat in acele trei zile... O vad ca prin vis cat era de frumoasa, chiar si asa, cum o mangaiam pe frunte continuu si plangeam, plangeam... Fara sa mananc, fara sa dorm... Numai pastile si apa ca sa pot sa rezist... A fost cea mai cumplita perioada din viata mea de pana acum... Iar dorul de ea ma ajunge uneori atat de tare si ma sufoca, si doare, si plang... insa apoi ma gandesc ca ei nu i-ar fi placut sa ma vada asa si incerc sa merg mai departe. Imi iese de fiecare data, insa dorul si dragostea pentru ea nu se vor stinge niciodata! Iti multumesc ca esti alaturi de mine! Te imbratisez si-ti doresc si tie tot ce e mai bun! Dumnezeu sa o odihneasca si sa-i ierte ratacirea ei din ultima clipa a vietii, iar pe noi sa ne intareasca pentru a putea sa-i ducem mai departe lucrurile frumoase pe care ea le-a construit.
Draga mea Ana,nu trebuie sa imi multumesti...stii foarte bine ca am trecut si eu prin tot ce descrii tu mai sus,de aceea inainte de a imi povesti prin ce ai trecut si ce simti,eu stiam...
Poate cand mai ai drum prin Giurgiu imi dai voie sa te imbratisez personal...
Fata mea cea mica este nascuta tot pe 14 iulie...am auzit stirea printre pregatiri si m-a intristat ca pe multi altii...Acum sunt convinsa ca Madalina stie cat de iubita a fost...daca ar fi stiut inainte...
Din tot ce am citit ei percep mult mai intens durerea noastra,cunosc gandurile noastre...si eu ma straduiesc sa fiu tare tocmai pentru ca stiu ca ei ne vor asa...
Pentru ca ne iubesc cum ii iubim si noi,ne vor binele cum il vrem si noi pentru ei...
Dumnezeu sa ii ierte !
Cu siguranta, draga mea, cand o sa ajung in Giurgiu, te voi cauta ca sa bem o cafelutza amandoua si sa povestim! Esti o draguta si ai fost alaturi de mine tot timpul! Si inca o data iti multumesc pentru sprijinul tau neconditionat! Dumnezeu sa aiba grija de tine, draga mea luptatoare! Te pup cu drag!
Trimiteți un comentariu