Multumesc din suflet tuturor celor care mi-au dat mesaje de incurajare, care m-au sustinut neconditionat, oameni dragi care mi-au dat aripi sa zbor.
Asadar multumesc:
Bi
En
Amalia Enache
Georgeta M
Simona Marti
Laura Herdean
Marinela Andrei
Malina
Emilia Boghina
Deniza
Lili Manole
Elena Costin
Cristina Neamtu
Cristina Iancu
Marwana
Simona Bas
Nicoleta Buta
Cristina Demeter
Catalina Bruma
Mama Cica
Camelia Fatis
Familia Corbu
Angela Serban
Multumesc! Multumesc! Multumesc! Din suflet, cu toata dragostea!
Sper ca sustinerea si iubirea voastra neconditionata sa fie confirmata printr-un post pe care as putea sa-l obtin!
Va iubesc!
miercuri, 15 iulie 2009
sâmbătă, 11 iulie 2009
Alis in Tara lui Baudelaire
Trebuie sa va povestesc despre Alis. Imi propusesem de mult timp sa o fac, dar fiindca toate au un rost si nimic nu este intamplator, am tot amanat momentul pana astazi.
Alis (Alexandru Victor Andrei) este fiul doamnei Andrei Marilena si al domnului Andrei Florin, fosti colegi de-ai mei de la scoala la care am predat. Ambii profesori, el de matematica, ea de franceza. Alis a fost elevul meu. 4 ani i-am fost profesoara de romana intr-un satuc uitat de Dumnezeu, plin de copii rromi, un sat care nici macar nu se afla pe harta tarii.
Timp de 4 ani, Alis mi-a fost elev. Timp de 4 ani, Alis m-a invatat pe mine, profesoara lui, ce inseamna autodepasirea, sa vrei mai mult si mai mult in fiecare zi, sa doresti sa te autoperfectionezi, sa muncesti fara sa simti oboseala, sa excelezi la toate materiile...
Alis era premiantul I al clasei si a fost sef de promotie al Scolii Slobozia Bradului, fiind primul copil din istoria scolii care a absolvit scoala cu media 10.
Nu va mai descriu ca l-am avut premiant la Olimpiada de Limba Romana in fiecare an, dar s-a remarcat si la alte materii. Era foarte bun la toate!
A intrat fara probleme la Colegiul Unirea din Focsani. In timpul liceului a fost olimpic national la matematica si la informatica, a luat Premiul I la Concursul Cangurul in fiecare an si la diverse alte concursuri. Asadar, un copil exceptional.
Alis lucreaza cu atata pasiune o problema la geometrie pe cat citeste o carte. Pe cand era in clasa a sasea sau a saptea era la moda Paulo Coelho. Toata lumea citea Alchimistul si i-am imprumutat si lui cartea. Nu numai ca a inteles-o, dar am si comentat-o impreuna, descoperind ca a asimilat si substratul filosofic al cartii.
Astazi m-a sunat mama lui. Bineinteles ca anul acesta Alis a luat bacalaureatul cu brio, dar mai mult decat atat, a aplicat pentru o bursa de studii in Franta. In urma unui concurs organizat de Institutul Francez la care au participat zeci de copii din toata tara si in urma corectarii lucrarilor in Franta, au fost admisi 2 copii pentru studii in Franta cu bursa integrala de 3000 de euro: Alis si un alt baiat din Bucuresti. Bursa acopera taxele de studii anuale, cazarea si masa. BRD-Group Societe Generale i-a acordat de asemenea, lui Alis, o bursa de 6000 de ron anual pentru cheltuieli de buzunar si pentru a veni din cand in cand acasa.
Mama lui era in culmea fericirii, numai ca se ivise o problema: Alis trebuie sa faca un curs de pregatire intensiva la Institutul Francez din Bucuresti timp de 2 saptamani si nu au unde sa locuiasca in aceste 2 saptamani. Imaginati-va ca la hotel nu prea iti permiti sa stai 2 saptamani, tinand cont ca o camera costa de la 100 ron in sus. Bineinteles ca i-am invitat sa stea la mine, urmand ca ulterior sa vorbesc cu colega de apartament si sa o rog sa dormim impreuna in tot acest timp.
Ei bine, daca credeti ca lucrurile s-au rezolvat asa usor, va inselati!
Colega mea are un examen in luna august si a motivat ca vrea sa invete pana la 1-2 noaptea si vrea sa stea singura.
M-a deranjat enorm. Nu pentru motivatia ei (perfect justificabila, de altfel - fiindca si eu am miercuri, 15 iulie, examenul de titularizare si stiu cum este) ci pentru modul brutal si direct in care a facut-o, fiindca si eu am dormit cu ea cand ei i-au venit prieteni in vizita. In fine!
Am tacut.
Daaaaaaaar, m-am incapatanat sa cred in destinul lui Alis. Am vrut cu tot dinadinsul sa-l ajut, asa ca mi-am sunat o buna prietena care sta pe langa mine si am intrebat-o daca pot dormi la ea in tot acest timp si bineinteles ca a fost de acord, mai ales ca si ea a ajutat multe persoane si stie ce inseamna.
Nu v-am scris povestea asta ca sa va demonstrez "ce fata buna este Ana", ci pentru ca vreau sa va arat cum te poti astepta la fel de fel de surprize din partea celor mai buni prieteni.
Si uite asa, pentru ca ma simt eu onorata ca Alis sa stea la mine, pentru ca Dumnezeu m-a ales pe mine sa am un rol mic in asezarea unei pietre la viitorul lui, pentru acest lucru vreau sa-l ajut!
Nu va mai spun cat a insistat mama lui Alis sa imi plateasca. Ei bine, nu vreau!
Vreau ca Alis sa-mi scrie peste un timp ca a aplicat si a fost admis cu succes la Sorbona, acolo unde-si doreste sa intre!
Ar fi cea mai mare satisfactie din cariera mea: sa am un fost elev admis la Sorbona.
Doamne Ajuta-mi sa iau acest examen de titularizare ca sa pot avea cat mai multe asemenea satisfactii!
Azi sunt fericita!
Dupa mult, muuuuuuult timp simt o implinire sufleteasca perfecta!
Va iubesc!
Alis (Alexandru Victor Andrei) este fiul doamnei Andrei Marilena si al domnului Andrei Florin, fosti colegi de-ai mei de la scoala la care am predat. Ambii profesori, el de matematica, ea de franceza. Alis a fost elevul meu. 4 ani i-am fost profesoara de romana intr-un satuc uitat de Dumnezeu, plin de copii rromi, un sat care nici macar nu se afla pe harta tarii.
Timp de 4 ani, Alis mi-a fost elev. Timp de 4 ani, Alis m-a invatat pe mine, profesoara lui, ce inseamna autodepasirea, sa vrei mai mult si mai mult in fiecare zi, sa doresti sa te autoperfectionezi, sa muncesti fara sa simti oboseala, sa excelezi la toate materiile...
Alis era premiantul I al clasei si a fost sef de promotie al Scolii Slobozia Bradului, fiind primul copil din istoria scolii care a absolvit scoala cu media 10.
Nu va mai descriu ca l-am avut premiant la Olimpiada de Limba Romana in fiecare an, dar s-a remarcat si la alte materii. Era foarte bun la toate!
A intrat fara probleme la Colegiul Unirea din Focsani. In timpul liceului a fost olimpic national la matematica si la informatica, a luat Premiul I la Concursul Cangurul in fiecare an si la diverse alte concursuri. Asadar, un copil exceptional.
Alis lucreaza cu atata pasiune o problema la geometrie pe cat citeste o carte. Pe cand era in clasa a sasea sau a saptea era la moda Paulo Coelho. Toata lumea citea Alchimistul si i-am imprumutat si lui cartea. Nu numai ca a inteles-o, dar am si comentat-o impreuna, descoperind ca a asimilat si substratul filosofic al cartii.
Astazi m-a sunat mama lui. Bineinteles ca anul acesta Alis a luat bacalaureatul cu brio, dar mai mult decat atat, a aplicat pentru o bursa de studii in Franta. In urma unui concurs organizat de Institutul Francez la care au participat zeci de copii din toata tara si in urma corectarii lucrarilor in Franta, au fost admisi 2 copii pentru studii in Franta cu bursa integrala de 3000 de euro: Alis si un alt baiat din Bucuresti. Bursa acopera taxele de studii anuale, cazarea si masa. BRD-Group Societe Generale i-a acordat de asemenea, lui Alis, o bursa de 6000 de ron anual pentru cheltuieli de buzunar si pentru a veni din cand in cand acasa.
Mama lui era in culmea fericirii, numai ca se ivise o problema: Alis trebuie sa faca un curs de pregatire intensiva la Institutul Francez din Bucuresti timp de 2 saptamani si nu au unde sa locuiasca in aceste 2 saptamani. Imaginati-va ca la hotel nu prea iti permiti sa stai 2 saptamani, tinand cont ca o camera costa de la 100 ron in sus. Bineinteles ca i-am invitat sa stea la mine, urmand ca ulterior sa vorbesc cu colega de apartament si sa o rog sa dormim impreuna in tot acest timp.
Ei bine, daca credeti ca lucrurile s-au rezolvat asa usor, va inselati!
Colega mea are un examen in luna august si a motivat ca vrea sa invete pana la 1-2 noaptea si vrea sa stea singura.
M-a deranjat enorm. Nu pentru motivatia ei (perfect justificabila, de altfel - fiindca si eu am miercuri, 15 iulie, examenul de titularizare si stiu cum este) ci pentru modul brutal si direct in care a facut-o, fiindca si eu am dormit cu ea cand ei i-au venit prieteni in vizita. In fine!
Am tacut.
Daaaaaaaar, m-am incapatanat sa cred in destinul lui Alis. Am vrut cu tot dinadinsul sa-l ajut, asa ca mi-am sunat o buna prietena care sta pe langa mine si am intrebat-o daca pot dormi la ea in tot acest timp si bineinteles ca a fost de acord, mai ales ca si ea a ajutat multe persoane si stie ce inseamna.
Nu v-am scris povestea asta ca sa va demonstrez "ce fata buna este Ana", ci pentru ca vreau sa va arat cum te poti astepta la fel de fel de surprize din partea celor mai buni prieteni.
Si uite asa, pentru ca ma simt eu onorata ca Alis sa stea la mine, pentru ca Dumnezeu m-a ales pe mine sa am un rol mic in asezarea unei pietre la viitorul lui, pentru acest lucru vreau sa-l ajut!
Nu va mai spun cat a insistat mama lui Alis sa imi plateasca. Ei bine, nu vreau!
Vreau ca Alis sa-mi scrie peste un timp ca a aplicat si a fost admis cu succes la Sorbona, acolo unde-si doreste sa intre!
Ar fi cea mai mare satisfactie din cariera mea: sa am un fost elev admis la Sorbona.
Doamne Ajuta-mi sa iau acest examen de titularizare ca sa pot avea cat mai multe asemenea satisfactii!
Azi sunt fericita!
Dupa mult, muuuuuuult timp simt o implinire sufleteasca perfecta!
Va iubesc!
duminică, 5 iulie 2009
Cantecul desertaciunii de Magda Isanos
Imi risipesc ca o miliardara
comoara mea de zambete si versuri,
si-n toate aflu proaspete-ntelesuri,
cum afla flori o zi de primavara.
Asemenea faramelor de stele in august,
eu alunec catre moarte,
de care numai clipa ma desparte
si scrumu-i taina stralucirii mele.
De la un loc cu pulbere si iarba
am leganat sub soare cate-un vis
si tanara si mandra l-am si scris,
ca vremea sa-si impiedice-n el graba.
Eu voi trai putin, insa prea mult
cand cuget cat cules-am din durere,
si-adesea-mi par si mie ca-s parere,
si nu ma cred, cu toate ca m-ascult.
M-am copt asemeni spicelor si-astept
sa vie secerisiul si sa cad
intr-un hambar de scandura de brad,
in care stai cu mainile pe piept.
Si, iata, de nimica rau nu-mi pare,
la gandul ca m-apropii de-acel ceas,
ca de iubirea cata mi-a ramas
Abonați-vă la:
Postări (Atom)