Tocmai m-am intors dintr-un periplu de o saptamana din orasele Sibiu si Timisoara. Am impresia ca o parte din mine a ramas inca acolo... Am ajuns la Sibiu luni, 30 martie 2009, pe la ora 15.30. Toata seara mi-am dedicat-o vizitarii orasului. Simona, mama de inger care m-a gazduit a avut amabilitatea sa imi fie ghid in acest frumos oras medieval. Inca de cand intri in oras, ai senzatia intoarcerii in trecut. Tunelul timpului iti ofera din perspectiva turistului senzatia ca te afli in povestea "Frumoasei din padurea adormita" cand toate au incremenit si timp de 100 de ani au ramas neschimbate. Doar dorm... Am avut tot timpul senzatia ca ba dupa o cladire sta sa iasa o calfa, ba dintr-o straduta laturalnica sta sa iasa un locuitor medieval, ba, atunci cand am intrat in restaurante ca o jupaneasa este gata sa ma serveasca, grasa si bonoma, cu cele mai alese bucate traditionale romanesti. De fapt nici nu sunt departe de adevar, fiindca in unele restaurante, personalul este imbracat in costum traditional. Toti sunt civilizati si asezati. In Sibiu oamenii nu tipa, nu se imbrancesc, nu zbiara... Am vazut lucruri care m-au surprins total: am mers sa parcam undeva in apropierea pietei mari si fiind o strada cu sens unic si prietena mea neobservand la timp ca tocmai se elibera un loc de parcare, era cat pe ce sa-l pierdem. Ei, ce credeti ca s-a intamplat? Persoana care se pregatea sa plece cu masina din parcare i-a facut semn Simonei sa ocoleasca si a asteptat-o inca 5 minute pana a venit si a ocupat locul de parcare. Nu mi-a venit sa cred, va jur! Ne obisnuim din ce in ce mai des cu o "normalitate" care nu duce la nimic bun. O, Doamne, as trai 10 vieti in Sibiu si nu m-as plictisi! Marti, 31 martie am fost ocupata cu conferinta de presa si cu intalnirea mamelor, iar miercuri dupa-amiaza trebuia sa plec, insa n-am mai rabdat si dimineata am mers din nou in centru, am vizitat Bruckentalul si am cumparat cateva suveniruri. Bravo, Klaus Johannis pentru ce ai reusit sa faci din orasul Sibiu! Un oras in care s-a investit masiv, un oras in care tot potentialul turistic este exploatat la maxim, un oras in care respiri si traiesti civilizat.
Miercuri seara am ajuns in Timisoara.
Sincer? Venind din Sibiu, in prima faza nu am fost prea incantata de Timisoara, insa cu rabdarea de inger a Angelei, am descoperit si Timisoara... Timisoara este un oras mult mai... cosmopolit... E un oras mare, impunator, care-ti da senzatia de spatiu deschis... E mare... Are strazi largi si luminoase... E plin de verdeata si de... magnolii... Timisoara este cu certitudine orasul magnoliilor. Pe toate strazile si stradutele sunt magnolii, pe malul Begai, in curtea catedralei catolice, peste tot... Intr-un fel, Timisoara seamana cu Milano... are stradute boeme pe care circula tranvaie exact ca la Milano... Multe frumuseti pe care daca ai rabdare, le descoperi... In centrul Timisoarei se faceau nuci caramelizate in piata... Mmmmm, yamy, yamy ce frumos miroseau!
Am postat si niste poze.
Sus sunt din Sibiu: Piata Mare a Sfatului, Bruckentalul, Piata Mare vazuta de sus, Podul Minciunilor
Jos sunt din Timisoara: Piata Operei unde sunt o multimeeeee de porumbei, Catedrala, malul Begai si magnolia, simbolul orasului. Ce mai, o feerie! Un vis! Si va invit pe toti cei care aveti timp, bani si disponibilitate, sa vizitati Romania. Avem o tara extraordinara! Merita sa-i exploatam potentialul turistic! Doamna Udrea, aveti ocazia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu