Cand albastrul devine cuvant - 23 ianuarie 2009

O seara magica. O seara pe care cu siguranta nu o voi uita toata viata!
De trei luni stransesem comori de suflet si le asezasem intr-o carte cu acest titlu. "Cand albastrul devine cuvant".
Darul meu de suflet pentru ziua de nastere a Biancai.
Doua zile nu am mancat nimic. Absolut nimic. Eram intr-o stare de emotie si de stres maxim. Voiam sa fie totul absout perfect.
Bianca imi spusese doar ca pe 23 ianuarie cand urma sa avem Intalnirea Mamelor de Ingeri din luna ianuarie trebuia s-o sarbatorim pe Georgeta Soare, mama ingerului Emmanuel-Nicolae. Habar nu avea ca in paralel ii pregatisem si ei o surpriza si mai mare si mai frumoasa.
Dupa vreo doua ore de discutii ale mamelor, am hotarat sa aducem tortul pentru Georgeta... Numai ca ospatarii erau instruiti sa aduca si tortul pentru Bianca, tortul care avea imprimata sigla Organizatiei.
S-au stins luminile, CD-ul a inceput sa cante "Multi ani traiasca" si au venit torturile. Toata lumea se uita la Bianca. Ea nu intelegea de ce ne uitam la ea in loc sa ne uitam la Georgeta. A inteles cand a vazut tortul, al doilea tort, cu sigla Organizatiei EMMA.
Dupa ce i-am oferit si florile, s-a facut liniste pentru ca surpriza de abia acum venea.
Am spus: "Bianca, sunt mesagerul a vreo 75 de oameni care au vrut sa-ti spuna "La Multi Ani" intr-un mod foarte special. Te rog sa deschizi acest cadou." si i-am intins cartea care se afla intr-o sacosa de cadou. A scos-o curioasa... Apoi... a ramas fara cuvinte... Si-a dus mainile la ochi si a inceput sa planga... de fericire... de emotie... tremura foarte tare... era socata... nu realiza ca i s-a pregatit un dar atat de special...
Ulterior mi-a spus ca este cel mai frumos cadou primit vreodata... si daca ar fi (Doamne fereste!) sa se intample vreun incendiu, la acea carte s-ar repezi prima data.
M-am bucurat foarte mult si am dorit sa impartasesc si cu voi aceasta imensa bucurie. Randurile mele pentru Bianca le gasiti mai jos ca si cateva pozuci de la aceasta seara absolut extraordinara.

Cand albastrul devine cuvant-poezie

Când albastrul devine dorinţă
Tac...

Când albastrul devine lumină
Ascult...

Când albastrul devine cuvânt,
Adun minuni
Şi le aşez în glastre albastre
Precum ochii tăi

Iau lacrima din ochii frumoşi şi îndureraţi
Şi o aşez într-un seif
Plin cu o mie de alte sclipiri de diamante...

Iau zâmbetul de înger ca un curcubeu
Şi-l aşez în acelaşi seif
Şi lacrima devine floare,
Devine alinare,
Devine dor...

Iau marea cu talazurile ei de argint,
Şi o transform în peruzea,
Albastră precum ochii tăi...

Iau cerul cu toate luminile sale
Şi îl schimb în dragoste pentru tine...

Când mi-e dor de înţelepciunea ta,
Citesc o floare de iris
Şi găsesc în albastrul ei
Toate comorile din sufletul tău

Când mi-e dor de zâmbetul tău,
Opresc timpul
Şi găsesc în secundele ce-au trecut
Gingăşia ta cu miros de senin...

Când mi-e dor de nobleţea ta,
Citesc un basm
Cu „a fost odată o prinţesă”...

Mi-ai umplut un Univers întreg
Cu lumina ta,
Cu căldura ta,
Cu ochii tăi care n-au timp

Când îţi va fi dor de mine,
Cheamă-mă!
Voi fi acolo
Mereu şi mereu
În aceeaşi secundă eternă...

Filă de jurnal 10 ianuarie 2009

Filă de jurnal 10 ianuarie 2009-01-10

Azi-noapte mă plimbam... Era un vis cu struguri şi soare şi lumină... În faţa mea, în praful care avea şi el un farmec aparte sălăşluia rătăcită o petală de trandafir...
Am privit-o îndelung iar ea s-a ridicat plutind uşor ca un fulg şi s-a aşezat pe fin pe obrazul meu, pe frunte, pe mână....
Am şoptit să mă audă doar Ea: „Emma tu eşti?”... Petala mi s-a lipit de obraz...
Îi simţeam prezenţa cu fiecare por, respiram aerul Ei şi eram fericită că sunt cu Ea, că este cu mine, chiar şi aşa...
Au venit toţi în jurul meu şi eu strigam, strigam ca o nebună... „Emma este aici, este cu mine...”
Toţi mă priveau ca o nebună... Ce-mi păsa mie? Trăiam cea mai intensă stare de beatitudine că minunea mică se afla cu mine...
I-am privit beată de fericire pe toţi şi am strigat cu lacrimile şiroindu-mi pe faţă de fericire: „Vă demonstrez... Vă demonstrez...”
Am strigat apoi tare de tot, să mă audă Toţi îngerii: „Emma, vino la mine, iubire mică...”
Şi petala de trandafir, mare cât palma mea a venit plutind ca un fluture strivit de prea multă fericire şi mi s-a aşezat din nou, lipită de obrazul meu...
Îi simţeam prezenţa dureros de frumoasă fără să o văd... Simţeam în atingerea aceea catifelată împlinirea imensului zbucium sufletesc că nu am putut să o văd măcar o singură dată pe micuţa Emma-Nicole... Mă răvăşea atingerea aceea dureros de blândă şi o simţeam ca o mulţumire din partea Ei pentru tot ce am făcut având-o pe Ea în minte, în inimă, în suflet...
Păşeam pe potecile prăfuite şi soarele polea cu aur strugurii negri neajunşi la maturitate...
În jurul meu se făcuse o linişte ca de început de lume... Numai eu eram topită de fericire... Iar petala catifelată îmi deschidea drumul într-un frumos zig-zag de fluture...
Ştiu că azi-noapte puiul mic a fost cu mine, lângă mine...
Mulţumesc Emma, mulţumesc Bi că mi-ai dăruit-o chiar şi aşa!

O dedicatie speciala ca si autoarea :-)

Anna,sa-ti fie bine!
Sa poti zambi senin in zilele cu furtuna!
cand soarele se ascunde si norii se aduna :-)
sa poti iubii (iti place la nebuinie) si atunci cand intalnesti doar ura !
Zambeste si iubeste ca viata e un dar
iar clipa nu asteapta si nu se-ntoarce iar.
Un An bun. Cu realizari si caldura acolo ... inauntru in sufletul tau .
La Multi Ani !

Multumesc, Elen... Minunea mea, scumpa mea prietena...