Filă de jurnal 10 ianuarie 2009

Filă de jurnal 10 ianuarie 2009-01-10

Azi-noapte mă plimbam... Era un vis cu struguri şi soare şi lumină... În faţa mea, în praful care avea şi el un farmec aparte sălăşluia rătăcită o petală de trandafir...
Am privit-o îndelung iar ea s-a ridicat plutind uşor ca un fulg şi s-a aşezat pe fin pe obrazul meu, pe frunte, pe mână....
Am şoptit să mă audă doar Ea: „Emma tu eşti?”... Petala mi s-a lipit de obraz...
Îi simţeam prezenţa cu fiecare por, respiram aerul Ei şi eram fericită că sunt cu Ea, că este cu mine, chiar şi aşa...
Au venit toţi în jurul meu şi eu strigam, strigam ca o nebună... „Emma este aici, este cu mine...”
Toţi mă priveau ca o nebună... Ce-mi păsa mie? Trăiam cea mai intensă stare de beatitudine că minunea mică se afla cu mine...
I-am privit beată de fericire pe toţi şi am strigat cu lacrimile şiroindu-mi pe faţă de fericire: „Vă demonstrez... Vă demonstrez...”
Am strigat apoi tare de tot, să mă audă Toţi îngerii: „Emma, vino la mine, iubire mică...”
Şi petala de trandafir, mare cât palma mea a venit plutind ca un fluture strivit de prea multă fericire şi mi s-a aşezat din nou, lipită de obrazul meu...
Îi simţeam prezenţa dureros de frumoasă fără să o văd... Simţeam în atingerea aceea catifelată împlinirea imensului zbucium sufletesc că nu am putut să o văd măcar o singură dată pe micuţa Emma-Nicole... Mă răvăşea atingerea aceea dureros de blândă şi o simţeam ca o mulţumire din partea Ei pentru tot ce am făcut având-o pe Ea în minte, în inimă, în suflet...
Păşeam pe potecile prăfuite şi soarele polea cu aur strugurii negri neajunşi la maturitate...
În jurul meu se făcuse o linişte ca de început de lume... Numai eu eram topită de fericire... Iar petala catifelată îmi deschidea drumul într-un frumos zig-zag de fluture...
Ştiu că azi-noapte puiul mic a fost cu mine, lângă mine...
Mulţumesc Emma, mulţumesc Bi că mi-ai dăruit-o chiar şi aşa!