Despre ingeri si demoni...

Candva am crezut in ingeri... Ingeri frumosi si buni cu aripile albe si moi...
Candva am crezut in oameni... In oameni cu suflet curat si inocent...
Mi-am pierdut o parte din vise...
Am avut nevoie sa aflu un adevar dar se spune ca nu pui o intrebare decat atunci cand esti pregatit sa ti se ofere raspunsul. Iar eu nu am fost pregatita. Si raspunsul m-a devastat. Adevarul s-a ridicat deasupra mea si m-a ranit cu o forta si o intensitate coplesitoare.
Tot timpul am fost un om care a cautat cu incapatanare bunatatea din oameni. Iar daca omul respectiv nu a avut-o, am inventat-o eu, de dragul lui sau de dragul ei. Iar cand rautatea a iesit la suprafata uriasa, coplesitoare, sumbra, n-am stiut cum sa reactionez.
Pentru ca eu nu inteleg oamenii rai.
Pentru ca eu nu inteleg cum este sa fii rau.
Pentru ca eu nu sunt asa.
In ultimele zile, am aflat lucruri dureroase despre oamenii pe care-i credeam prieteni.
Ma tot gandesc si ma tot framant daca merita ca acelor oameni sa le urli adevarul tau in fata, sa le spui ce crezi tu. Eu nu am sa fac asta. Sigur nu. Am sa-i elimin incet-incet din viata mea definitiv... Nu cred ca daca am sa le spun in fata ce cred despre ei, se vor schimba.
Cuvintele Elenei imi reverbereaza in minte ca un ecou: "nu, nu vor invata nimic, poate, dar cel putin merita o lectie."
Elena, ingerul de la Oradea...
In ultimele luni am fost foarte apropiate... Asa, ca niste stele perechi care nu s-au intalnit niciodata dar se privesc de la distanta, se cunosc, se stiu, isi imprumuta stralucirea una alteia...
Cautam zilele trecute niste bloguri cu anunturi umanitare. Am regasit-o peste tot: ingerul de la Oradea... Asa scria... A ajutat la salvarea multor copii, adolescenti, le-a dat aripi sa zboare...
Am avut momente de indoiala, de incertitudine, de ezitare in relatia asta, dar acum nu le mai am. A fost singurul om din viata mea care mi-a spus adevarul nu urlandu-l ci fin, soptindu-l, si mangaind dupa aceea lacrima rasarita in coltul ochiului.
Da, oamenii adevarati arata ca tine, Elenush!
Da, daca as vrea sa ma mai nasc inca o data, as vrea sa fiu ca tine.
Sa apreciez, sa iubesc, sa daruiesc, sa ma implic, sa sufar, sa traiesc cu aceeasi masura cu care o faci tu...
Iti multumesc pentru tot ce mi-ai daruit de cand suntem impreuna. Niciodata prietenia n-a avut o culoare mai frumoasa.