Cursuri de actorie pentru copii si adulti

STUDIO AMENA

Workshop de actorie cu Daniela Nane, pentru copii si adulti

din 26 aprilie 2010

"M-am hotarat sa fac aceste cursuri pentru ca mi se pare ca majoritatea copiilor de azi petrec prea mult timp in fata computerului sau televizorului, pierzand timp pretios pentru dezvoltarea lor. Ma gandeam de mult la cursuri care sa le stimuleze copiilor capacitatea de comunicare si de interactiune cu cei de varsta lor, prin activitati creative care sa le largeasca orizontul cunoasterii si care sa-i distreze. Apoi mi s-a spus ca sunt si adulti care si-ar dori sa petreaca timp liber intr-un mod care sa-i apropie de arta teatrala, asa incat am ales cateva lucruri care sa le foloseasca in viata profesionala si, in acelasi timp, care sa le aduca buna dispozitie si bucurie.

Pentru copii am conceput un curs antrenant si util. Intr-o atmosfera relaxata si vesela, copiilor le sunt stimulate imaginatia si creativitatea si:

- isi folosesc din plin si isi dezvolta simtul de observatie, logica, memoria, concentrarea si discernamantul

- sunt asistati sa descopere singuri moduri de rezolvare a diferitelor situatii de viata

- invata sa-si exprime sentimentele clar si firesc, cu respect pentru ceilalti si fara sentimente de vina

- prin jocuri specifice invata sa-si sustina punctele de vedere in fata unora cu pareri contrare

- invata sa se integreze intr-un grup si sa lucreze in echipa, respectand si sustinand individualitatea fiecaruia

- isi dezvolta expresivitatea si dezinvoltura in relatia cu ceilalti

- descopera autori importanti ai literaturii romane si universale

Cursul include: exercitii de dezvoltare a atentiei, a simtului de observatie, jocuri de coordonare a miscarii, de concentrare, de memorizare si dezvoltare a memoriei, de stimulare a imaginatiei, tehnici de respiratie si de vorbire, improvizatie, miscare scenica, pantomima, analiza gestuala, studiu pe baza textului.

Pentru adulti am conceput un program prin care, in etape usor de parcurs, sa reusesti sa :

- inveti sa intelegi mai rapid semnalele si sa comunici mai eficient cu cei din jur

- capeti curaj, stapanire de sine si mai mult control asupra emotiilor pentru a sustine un discurs sau o prezentare in public

- iti sunt stimulate creativitatea, fantezia si spiritul ludic

- explorezi modalitati inedite de exprimare lingvistica si gestuala

- inveti sa ai control asupra corpului, emotiilor, starilor, dorintelor

- capeti dezinvoltura in a reactiona in mod spontan, fara blocaje, in cel mai potrivit mod

- inveti sa recunosti dorintele propriului suflet, astfel incat sa te intelegi mai bine si sa-ti exprimi mai usor trairile

- te poti elibera de grijile cotidiene petrecand timp pretios in bucurie, razand din toata inima

1. Curs pentru adulti: 12 sedinte (+ 4 sedinte optional) in ritm de o sedinta pe saptamana (19.30-21.30, luni sau miercuri)

2. Curs pentru copii: 25 sedinte in ritm de o sedinta pe saptamana (14.30-16.30 sau 17.00-19.00, luni sau miercuri)

3. Pregatire specifica pentru examenul de admitere la o Facultate de Actorie (+ repertoriu examen)

COSTURI

420 lei/luna sau 110 lei/sedinta.

Dupa fiecare 10 sedinte platite, a 11-a este cadou. Dupa 10 luni platite, a 11-a este cadou.

LOCATIE

Cursurile se tin intr-o locatie foarte frumoasa, in cladirea Scolii Ioanid, pe str. Polona nr. 4, www.ioanid.com" (Daniela Nane)

Daniela Nane este actrita a Teatrului Bulandra din 1995, a jucat in numeroase spectacole si o puteti urmari in aceasta stagiune in "O scrisoare pierduta", "Lear" si "Mamouret". Are o bogata experienta in lucrul cu copiii, predand actorie timp de un an la Scoala Genesis sau implicandu-se in proiectele World Vision, Sheherazade, Telefonul Copilului si Unicef. Are un fiu in varsta de 10 ani, dezinvolt si istet, incurajat de mic sa-si exprime personalitatea cu incredere in sine si cu respect pentru cei din jur.

INSCRIERI www.danielanane. ro

info@danielanane. ro

tel 0724116836(Bety Nemycenco)

Ultima dorinta a lui Mile Carpenisan

"Vă provoc să fiţi oameni"

Ne dorim să avem, să putem, să facem. Prea rar ne dorim să fim. Ne-a adus aminte de asta un jurnalist care nu mai este. Mile Cărpenişan. Printre ultimele semne lăsate de el pe pământ a fost o dorinţă. O provocare. Mile ştia că îngerul bun există pe umărul fiecăruia dintre noi. Şi dincolo de moarte, prin cuvintele celor care şi-au redescoperit bunătatea, Mile scrie astăzi cel mai adevărat reportaj despre viaţă. Citeşte-l şi dă-l mai departe! Învaţă să fii..."VÃ PROVOC! (...) Vă provoc să fiţi oameni şi să o demonstraţi măcar o săptămână în faţa tuturor celor de la care aveţi pretenţia să vă citească. În fiecare zi, vă provoc să faceţi câte o faptă bună astfel încât, peste o săptămână, să văd de la toţi 7 poveşti care să descrie păţaniile ce i-au făcut să se simtă, din nou, oameni printre oameni. Pentru că nu sunt un lacheu, mă supun aceluiaşi test şi, alături de mine, soţia mea va trece probele de foc. O să venim şi noi cu poveştile noastre şi sper din suflet să nu mâncaţi căcat, să o faceţi pe bune, nu de alta, dar ştiu că peste 7 zile vă veţi simţi mult mai lipsiţi de toxinele unei vieţi banale, într-o Românie de doi lei." (http://milecarpenisan.ro/2010/02/va-provoc)

PRIMUL RĂSPUNS
...A venit chiar atunci, de la el: "Am măturat în faţa apartamentului şi până la etajul 4. Am curăţat toate florile ambientale de frunzele uscate. Am băgat în apartament cei 2 ficuşi ofiliţi, pentru a-i înlocui cu câţiva puieţi de curmali verzi. Sper eu că am ajutat-o în felul acesta pe tanti aia drăguţă care, întotdeauna când mătură scara şi mă întâlneşte, mă întreabă cât e ceasul. Pentru că văd că nu vă dă afară din casă pofta de fapte bune şi pentru că scârbit constat că nu ştiţi altceva decât să vă daţi mari filantropi pe bloguri sărind în sprijinul unor cauze nobile doar pentru a vă face reclamă gratuită la sufletul mic, vă spun doar că o faptă bună nu trebuie întotdeauna să înceapă cu cuvântul cancer şi să se termine cu zerourile unui cont deschis într-o bancă. O faptă bună e cea pe care ar trebui cu toţii să o facem zilnic, cu zâmbetul pe buze şi cu aceeaşi satisfacţie cu care am salva viaţa unui om. Aş vrea să vă văd fiind capabili să faceţi lucruri mărunte iar, la finalul zilei, când închideţi ochii înainte de a adormi, să vedeţi liniştea aceea atât de necesară îngerilor care vă păzesc ştiind că lucrurile mărunte au fost, de fapt, atât de mari pentru alţii. Dacă voi nu veţi povesti fiecare lucru mărunt, fiecare faptă mică, oamenii poate vor uita cum e aia să faci bine. Gândiţi-vă că poate de noi toţi depinde să îi învăţăm pe oameni să redevină oameni. P.S. Nu mă voi opri doar la atât şi chiar dacă ar fi să mă chinui, astăzi voi face tot posibilul să mai fac măcar o faptă bună. Vă mulţumesc!"

BULGĂRELE DE ZĂPADĂ
Dar Mile, fără voia lui, s-a oprit... "Agenţia de împlinit dorinţe", o comunitate virtuală care adună 200 de suflete frumoase, i-a preluat ultima dorinţă şi a postat-o pe blog. În doar două zile, pe http://agentiademplinitdorinte.blogspot.com au apărut zeci de comentarii. Oameni care i-au răspuns lui Mile, dincolo de lumi şi de vămi, prin faptele lor bune. E un bulgăre plecat din inima "omului de zapadă" pe când ea încă mai bătea. Acum inima tace, dar bulgărele se rostogoleşte la vale, atingându-ne. Primeşte-l şi dă-l mai departe!

"Nu mi-aduc aminte concret ce fapte bune am făcut! Incredibil, dacă e să le pun pe hârtie, efectiv nu ştiu ce să scriu. M-am hotărât, îmi fixez un target: 7 fapte bune! Am început acum un minut, când i-am dus un pahar de apă bunică-mii! A rămas perplexă. În fiecare dimineaţă strigă după mine să îl duc, dar n-am făcut-o niciodată. Îi spuneam mereu să se ridice să şi-l ia singură, că altfel anchilozează. Mulţumesc, Mile". (Pavel din Timişoara)

"Ştiu că faptele mele sunt mici mititele de tot, dar le spun ca să mă "aliniez" dorinţei lui Mile, chiar dacă le-am făcut dinainte de a o şti. De astăzi am să fac un efort voluntar pentru măcar o faptă bună... Am un prieten care e departe de familie, foarte strâmtorat material, şi care-şi dorea să vadă un concert - pentru al cărui bilet nu avea bani. L-am dus eu la concert. Cred că am bucurat un sănătos, cinstit, tânăr şi cu sufletul bun. Iar ieri, la doar câteva ore dupa ce Mile pleca, am avut puterea să conving un părinte să-şi interneze copilul, pentru a primi ajutor specializat. Copilul era în pericol şi, deşi decizia a fost grea şi neplacută, mă bucur că am reuşit să înclin balanţa, la părinţi, în favoarea internării copilului..." (anonim)"

Azi m-am hotărât să mă las de fumat. Şi tot astăzi am fost la un spectacol de-al lui fi'miu! Sunt divorţat de nevasta mea şi n-am reuşit niciodată să ajung la spectacolele lui Robin! Întotdeauna mă cheamă, dar mereu intervine ba o şedinţă, ba o urgenţă. Azi dimineaţă citeam postarea voastra pe facebook şi mă întrebam ce faptă bună pot să fac. Când m-a sunat doamna Jeni, care are grijă de băiat, să-mi amintească de spectacol, m-am hotărât pe loc. E inutil să vă spun ce am văzut în ochii copilului meu cand m-a văzut, în primul rând, cu o pungă mare de floricele (preferatele lui). Pentru mine, fapta asta face cât 7 la un loc. Mai fac, dar nu vă mai scriu despre fiecare! Am vrut doar să fiu de exemplu, cum ne-aţi sugerat şi aşa cum mi-aţi fost şi voi, la rându-vă, exemplu mie! (nonicech)

LALELE ŞI CÂRNAŢI

"Măi oameni, mă simt aiurea. Nu trebuie să moară nimeni ca să mă apuc de fapte bune, dar lucrurile stau aşa: mi se încheie ziua, absolut normal după 12 ore de stat în picioare. Mă rog, nu chiar 12, 10. 2 le-am petrecut în trafic. 10 la teatru, în repetiţii. Am plecat la 9:00, am ajuns la 9:00. Să mă ia naiba dacă am apucat să fac pipi... d'apoi fapte pe care să le consider eu, în sinea asta a mea - "bune". Şi totuşi... N-am facut rău. Am plecat dimineaţa cu cârnaţi după mine... în fiecare zi am întâlnire cu un maidanez roşcat extrem de cult, viaţa toată şi-o petrece la teatru... Ca de obicei, i-am servit micul dejun. Într-o mână cârnaţi, într-alta lalele. Florile le-am cumparat pentru cabiniera mea, pe care o iubesc tare mult. A fost ziua ei ieri, am pupat-o azi.Pe la prânz am avut o pauză de juma' de oră. Băieţii s-au dus să ia ştrudele... un adevărat festin. L-am rugat pe Marius să cumpere o ciocolată, şi ciocolata i-am trimis-o lui Matei, un prieten de-al meu de vreo 7 ani. Tot în pauză, am dat nas în nas cu directorul meu. E trecut de 80 de ani, abia urcă scarile. Ne-a salutat frumos şi a trecut mai departe. Mi s-a părut trist. Trecuse deja de grupul nostru când m-am decis să-l strig. Şi l-am strigat tare, să m-audă - "Domnuuu' Harry!!!". A urmat o pauză mică şi-apoi el "Spune, dragă". Zic - "Nimic important, vreau numai să vă spun că-mi sunteţi tare drag. Şi de data asta nu vă mint". A râs "Sper să fie aşa". Atât am mai auzit, se evaporase deja. Apoi, în repetiţii, mi-am făcut treaba. Pe la 5:00 am sunat-o pe mama, să-i spun că o iubesc. După ce-am terminat cu nebunia de la teatru, am rezolvat ceva pentru tata. Am ajuns acasă, am intrat în alimentara de lângă scară, am luat alţi 2 cârnaţi şi i-am dat câinelui care se uita la mine. Astea mi-au fost faptele. În rest, multe vorbe. Cum spuneam, o zi obişnuită, n-am putut mai mult, n-am putut mai bine, îmi pare rău". (Natalie)

Fapta mea buna? Nu stiu. Cartile pe care nu le-am citit si pe care le-am strans dinainte sa primesc mailul asta pentru a le dona celor care au nevoie?
Plimbarea facuta cu micuta nepotica a vecinilor mei, ca sa-i las pe ei sa munceasca? Ajutorul dat mamei si bunicii mele ca sa le vad macar un zambet mic pe chipul obosit?
Adaugati si voi! (Ana-Maria Gombos)

Revenire

Salutare tuturor si multumesc tare mult pentru gandurile voastre bune!
Sunt acasa, in Romania. Ma puteti gasi pe acelasi numar de telefon. Cum? De ce?
Putintica rabdare si veti afla absolut totul. Am redactat deja povestea in forma finala si o voi posta curand pe blog.
Va imbratisez cu drag si va iubesc!