Exerciţiu de admiratie

Rugaciune la moartea unui prieten

2012-01-05T16:49:00.002+02:00

Doamne, Doamne, Creatorule si Ziditorule a toate, Cel ce ai pus in sufletul omenesc puterea dragostei ce leaga inimile apropiate si ne-ai dat noua, ca pe o sete, trebuinta de a ne cauta semeni, spre a ne impartasi aceleasi ganduri si simtiri, insuti Tu, Preabunule Doamne, cauta cu indurare spre durerea grea care-mi framanta astazi fiinta, ca si oarecand durerea care a lovit pe proorocul si imparatul David care, la stirea mortii prietenului sau Ionatan, astfel jelea: "Munti din Ghilboa! Nici roua, nici ploaie sa nu cada peste voi! Cum au cazut vitejii in mijlocul luptei ?! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale, ma doare de tine, frate Ionatane! Tu erai placerea mea, dragostea ta catre mine era uimitoare!".Asculta Doamne, rugaciunea pe care eu, smeritul, Ti-o inalt din inima curata, dar franta de durere, precum ai ascultat rugaciunea Fiului Tau si Mantuitorului nostru. Care venind in Betania si afland mort pe prietenul Sau Lazar, S-a intristat cu duhul si-l plangea in fata iudeilor, care vazandu-L au grait: "iata cat il iubea de mult!".

Da, Doamne, sufletului roabei Tale, Malina, iertare pacatelor cate ca un om, cu stiinta sau fara stiinta, a savarsit in aceasta viata si-o asaza pe ea in cortul dreptilor si sfintilor care din veac au placut Tie,- ca Dumnezeul milei si al indurarilor esti si binecuvantat in vecii vecilor. Amin!

Un An Nou frumos si plin de succese, va doresc!

2011-12-30T09:26:00.003+02:00

Un 2012 frumos, plin de tot ce va doriti! Tuturor cunoscutilor, prietenilor, admiratorilor Malinei va doresc sa va pastrati frumusetea sufleteasca, lumina din sufletul vostru sa nu fie umbrita de niciun nor, sa va bucurati asa cum stia Mali sa se bucure ca un copil, sa va incarcati cu energie si cu speranta din cantecele ei atat de frumoase!

Va imbratisez pe toti!

Malina - prietenia noastra...

2011-12-16T19:44:00.008+02:00

Am avut deosebitul privilegiu s-o cunosc pe Malina Olinescu pe 15 august 2006, o zi cu incarcatura emotionala puternica pentru mine si cu o deosebita semnificatie religioasa: Sf. Maria Mare.

Stau si acum si ma gandesc ca nu a fost deloc intamplator sa ne intalnim cu 7 luni inainte de despartirea ei de Polymoog (Dan Stesco).

Ne-am cunoscut datorita unei conjuncturi fericite, cum imi place mie s-o numesc. In acea perioada, Malina radia de fericire si-i desfid pe toti cei care ar incerca sa afirme contrariul.

Eram cazuta in extaz dupa vocea ei de catifea. Ii repetam asta deseori si ea radea modesta si ingaduitoare. Intotdeauna am avut senzatia ca prietena mea, prea fragila pentru lumea asta, nu era perfect constienta de DARUL minunat ce i se facuse. Era de o modestie coplesitoare...

Iti transmitea un soi de emotie pulsatila ce te facea invariabil sa vibrezi in preajma ei. Mi-a trebuit mult timp ca s-o scot pe Malina din aura de divinitate, din contextul mistic in care o ridicasem si sa o asez pe Pamant, alaturi de mine...

Ruptura de Dan Stesco a venit in primavara lui 2007. Atunci a fost momentul caderii cumplite din viata Malinei.

Pana la acel moment, o vedeam pe Malina inconjurata de un nimb de fericire. Nici nu-mi imaginam ca ar putea fi vreodata altfel. Cu Polymoog (Dan Stesco) se tinea de mana, se pupau discret, avea o lumina in ochi asa speciala...

Intr-o seara (sa fi fost in martie-aprilie 2007) am sunat-o. Noi vorbeam foarte mult pe telefonul fix. A ridicat receptorul (cu siguranta stia ca sunt eu fiindca numarul i se afisa automat) dar... nu se auzea nimic. Doar muzica pe fundal... Am strigat-o de cateva ori: "Malina.... Malina... Malina, esti bine ?". In acel moment i-am auzit suspinele sfasietoare... Am auzit un tanguitor si soptit: "A plecat Ana... Nu mai e cu mine". Pe moment n-am inteles cine a plecat, unde a plecat... Scoteam cu greu cuvintele de la ea. Nu putea sa vorbeasca. Plangea continuu. Apoi incet-incet am inteles ca Polymoog plecase. Se certasera. Nu stiu de ce si de fapt cred ca nici nu are importanta. Insa vreau sa subliniez ca NICIODATA nu am auzit-o pe Malina spunandu-i lui Polymoog "Sclavule, cumpara-mi bautura!!!" asa cum s-a afirmat. Niciodata nu am vazut-o pe Malina (cat a fost cu Polymoog) band peste masura sau consumand pastile sau altceva. Eu in acea perioada nu am vazut-o pe Malina luand sau afirmand vreodata ca ar avea nevoie de pastile. Mie una nu mi-a spus. Singura ei problema in acea perioada erau kilogramele in plus pe care le luase. Avea 60 si ceva de kilograme si o deranja foarte mult acest lucru, facea eforturi sa slabeasca, insa nu prea-i reusea.

Dupa despartirea de Polymoog a slabit brusc 20 de kilograme din cauza faptului ca nu manca nimic, nu dormea si pentru ca plangea foarte mult.

Atunci au inceput starile ei cumplite de depresie, despartirea de Stesco actionand ca un buton declansator asupra firii ei deosebit de sensibile.

Ma suna de cateva ori pe zi in acea perioada sa-mi spuna diverse lucruri, sa-mi povesteasca. O ascultam cu o rabdare nesfarsita, fiindca stiam cata nevoie are sa fie ascultata, inteleasa... Cred ca da, am fost persoana cea mai apropiata de ea in perioada aceea.

Malina traia totul cu o intensitate maxima. Punea suflet, pasiune in orice. In starile ei bune, era de o veselie molipsitoare. Avea un simt al umorului debordant. Ii placeau la nebunie bancurile bune, mi le citea la telefon sau imi citea anumite articole din reviste care o interesau. Vibram amandoua la aceleasi lucruri. Eram la fel de sensibile, de atinse de aceleasi lucruri.

In acea vara (vara lui 2007), Malina a amenintat de nenumarate ori ca se sinucide. DA, e adevarat! A spus asta, nu pot sa neg, stiu toti ca asa era, dar ASA ERA ATUNCI!!! La inceput ma speria cumplit. Nu mai avusesem de-a face cu astfel de persoane care sa aiba asemenea stari si ma speria foarte tare. Erau nopti intregi cand plangeam de grija ei, nopti in care ori mergeam la ea si o tineam in brate iar ea plangea in bratele mele, ori stateam de vorba la telefon pana oboseam si muream de somn amandoua. O sunam de zeci de ori pe zi ca sa ma asigur ca e bine. Ma temeam foarte tare pentru viata ei. Foarte tare...

Tin foarte bine minte un astfel de moment cand mi-a spus ca o va face si am plecat la ea acasa. M-am intalnit cu mama ei in fata blocului in care a stat Malina si am urcat amandoua la ea la apartament. Mama ei nu a vrut sa stea cu mine in fata usii ca sa nu o vada Malina pe ea. De altfel, Malina imi spusese ca nu cumva sa-i spun mamei ei. Nu stiu de ce avea aceasta reactie fata de mama ei, pentru ca eu simteam ca o iubea foarte mult pe mama ei. Poate incerca s-o protejeze, poate incerca s-o tina departe de problemele ei, nu stiu, habar n-am, insa Malina o iubea pe doamna Doina si intre ele a existat intotdeauna o relatie de respect reciproc. Doamna Doina nu-i facea niciodata reprosuri Malinei pentru o anumita alegere a ei, nu o jignea, nu o supara cu nimic, asa ca reactia Malinei mie mi se parea putin ciudata. Eu incercam sa-i explic, i-am zis de nenumarate ori ca e mama ei si o iubeste, sa-i permita accesul in casa si in viata ei, insa foarte greu reuseam sa o conving.

In acea seara cand am ajuns la ea, am sunat eu la usa. Malina s-a uitat pe vizor, insa nu mi-a dat drumul. Dupa aceea, am sunat-o si i-am zis ca o rog frumos sa-mi deschida fiindca vreau sa vorbesc cu ea si ca daca nu-mi deschide, eu am sa dorm la ea pe pres in fata usii si nu plec pana nu-mi deschide. M-a intrebat daca sunt singura, i-am zis ca da, apoi a venit si mi-a deschis. Malina era intr-o stare de nedescris. Plangea, era daramata la propriu... M-am asezat langa ea, pe canapeaua din sufragerie si am luat-o in brate, ea s-a cuibarit pur si simplu in bratele mele si s-a lasat mangaiata. Cred ca ASTA ERA STRIGATUL EI DE AJUTOR!!! DACA VOIA S-O FACA, PUTEA S-O FACA PANA AJUNSESEM EU. EA NU STIA CA EU MERG LA EA, FIINDCA NU-I SPUSESEM!!!

Mult dupa aceea, am inteles ca de fapt ea facea asta ca sa atraga atentia, nu pentru ca intr-adevar VOIA s-o FACA!!! Daca voia, o facea de 1000 de ori de atunci, fara sa spuna. Ca toate femeile, apela la santaj emotional fiindca se simtea parasita, abandonata...

In vara lui 2007, intr-o zi, Malina m-a sunat surescitata spunandu-mi ca a aflat ceva socant: ca de fapt Dan Stesco plecase de acasa fiindca avea o relatie cu persoana care lucra la cabinetul veterinar unde-l ducea pe Ozzy. Nu stiu daca era doctorita persoana respectiva sau ce era. Ulterior am aflat ca persoana respectiva ramasese si insarcinata. Eu asta stiu de la Malina.

De multe ori stateam de vorba cu ea si incercam sa-i mut gandurile de la ce se intamplase, insa de putine ori reuseam, recunosc. Malina a fost extrem de marcata de ceea ce se intamplase. CU toate ca se despartisera, ea inca il suna pe fostul sot, inca voiau sa vorbeasca. Stiu ca Polymoog a iubit-o foarte mult. Este un om cu niste calitati exceptionale. Toti cei care am fost in preajma Malinei atunci tineam foarte mult la sotul ei si toti am fost socati de despartirea lor. Malina a purtat numele Stesco, pana si adresa ei de mail este pe numele Stesco (nu si-a schimbat-o niciodata). Malina a ramas prietena cu cei din familia fostului sot pana in ziua cand a plecat la ingeri.

Malina avea un cult al prieteniei. Pentru ea, prietenii erau foarte importanti.

In acea perioada, cand ajungeam in momente in care efectiv nu mai reuseam sa o inteleg, Malina mi-a recomandat sa citesc o carte, ca s-o inteleg mult mai bine. Se numeste "O mie de farame", este scrisa de James Frey cel care este si personaj central al cartii. Continuarea acestei carti se numeste "Prietenul meu Leonard". Citeam amandoua pasaje intregi din ea si plangeam, plangeam... pentru ca regaseam sufletul Malinei, starile ei de confuzie, de durere, de disperare, de angoasa, de revolta in aceste carti...

Dupa ce s-a despartit de Polymoog, la cateva luni (cred ca era prin toamna), Malina a avut o alta relatie cu un tip pe nume L. Am si acum pozele cu ei doi in calculator. Malina il iubea foarte mult si a facut pentru el lucruri care nu meritau facute, din punctul meu de vedere, fiindca nici acest tip nu a inteles si nu a stiut sa-i respecte sufletul, sa dea dovada de maturitate si echilibru in relatia cu ea. Si dupa relatia cu acest tip a avut mai multe amenintari de acelasi gen, atunci cand se desparteau si se reimpacau. Ma durea sufletul pentru ea, ma simteam neputincioasa si eu si mama ei si de nenumarate ori incercam sa o convingem sa mearga la un psiholog, insa nu reuseam s-o convingem.

Intotdeauna am avut senzatia ca Malinus era indragostita de ideea de dragoste absoluta, nu de persoana in sine, fiindca ea constientiza perfect defectele celuilalt, insa in ea se ducea o lupta intensa cu ea insasi.

O rugam sa mearga cu mine la biserica, insa nu voia. A avut momente cand a negat existenta lui Dumnezeu in viata ei si-i spuneam ca e pacat sa gandeasca asa, insa ea insista cu incapatanare ca Dumnezeu nu o iubeste, nu o ajuta si altele. Eu credeam, in adancul sufletului meu, ca erau doar revolte spontane, ca de fapt ea ARE credinta in Dumnezeu. Dupa aceea, ma duceam eu la biserica si ma rugam foarte, foarte mult pentru ea si-i spuneam asta. Ma suna in anumite perioade si ma intreba daca m-am rugat cumva pentru ea, fiindca a simtit cand m-am rugat. Ma ruga sa o fac in continuare si-mi spunea de nenumarate ori ca-i fac foarte bine rugaciunile mele.

Nu am declarat niciodata ca eu as fi fost cea mai buna prietena a Malinei. Am fost foarte aproape de ea in acea perioada neagra din viata ei 2007-2009, insa ea avea si alti prieteni. Tinea enorm la Andrei Stefanescu, prietenul ei cel mai bun, care este medic in Spania. Andrei a plecat in Spania acum ceva timp, iar Malina a avut o cadere ingrozitoare si atunci. A suferit cumplit cand a plecat Andrei, plangea foarte mult, ii lipsea enorm, insa dupa aceea s-a impacat cu gandul. A invatat limba spaniola de dragul lui. Facea cursuri intensive la institutul Cervantes. Era obositor pentru ea, insa era extrem de ambitioasa. In aceeasi perioada era inca studenta la Facultatea de Psihologie din cadrul Universitatii Titu Maiorescu si se pregatea cu foarte multa seriozitate. Mergeam cu ea la examene, o rugam sa nu amane, eram foarte mandra cand lua note mari de fiecare data.

Ca sa va imaginati ce fire sensibila era Malina, imaginati-va ca inainte de un examen avea niste emotii uriase, nu dormea cu o noapte inainte, tremura foarte tare inainte sa intre in sala, dar uluitor, dupa ce intra, era THE BEST si reusea sa obtina note foarte mari.

Dupa despartirea de Polymoog, Calin a luat-o pe Malina sa cante cu el. Pana atunci, Malina nu cantase, nu mai canta. Pana in 2007 Malina suferea ca nu era difuzata, ca nu-si mai putea scoate un CD, insa de cand a inceput sa cante cu Calin se simtea implinita. Aceste cantari au inceput s-o scoata incet-incet din starea ei si pentru noi era o binecuvantare sa stim ca cel putin, atat cat era cu colegii ei, era in regula.

Calin si familia Geambasu au ajutat-o enorm pe Mali. ENORM e un cuvant prea mic pentru ceea ce-au facut acesti oameni pentru ea.

Eu pe Calin nu l-am cunoscut decat prin telefon. Vorbeam mult in acea perioada, ne sfatuiam cum sa facem sa-i fie bine Malinei, insa fata in fata, eu nu l-am vazut pe Calin decat in ziua cand Malina a fost inmormantata.

Singurul prieten pe care l-am cunoscut, a fost Andrei - prietenul din Spania al Malinei. Imi povestea deseori de Adriana Vlad, prietena cu care canta si de Adriana cealalta, insa eu nu le-am cunoscut cat a trait Malina. Imi promitea de nenumarate ori ca imi va face cunostinta cu alti prieteni de-ai ei, insa nu s-a intamplat, pur si simplu.

Dupa ce Mali a terminat facultatea, isi incepuse cantarile cu Calin si viata ei incepuse sa intre cat de cat pe un fagas normal, am inceput sa nu ne mai vedem atat de des.

Eram linistita sufleteste pentru ca nu o mai simteam asa de zbuciumata. Dupa L. a mai avut si alte relatii esuate, iar apoi l-a cunoscut pe Sebastian Truta.

Nu stiam prea multe despre el, doar din ce-mi povestea Malina. O simteam fericita cu el. Stiu ca au fost 3 ani impreuna, insa nu stiu cat timp din acesti 3 ani au stat efectiv impreuna, pentru ca au fost certati perioade lungi de timp. El a fost plecat in Cipru la un moment dat, ea a vrut sa plece dupa el acolo, dupa aceea n-a mai plecat, stiu ca au fost certati in perioada aia cat el a stat acolo, insa s-au impacat cu putin timp inainte sa se intoarca.

Ma bucuram ca relatia ei cu Sebi intrase pe un fagas normal, imi promitea de nenumarate ori ca-mi va face cunostinta cu el, insa nu s-a intamplat. Cand ma vedeam eu cu Malina, ei erau certati, iar cand erau ei impreuna, nu apucam sa ma vad cu Malina, fiindca eu ma mutasem din Bucuresti.

Ceea ce am remarcat eu bun in relatia cu Sebi a fost faptul ca se apropiase foarte mult de Dumnezeu, imi povestea despre acest lucru de nenumarate ori si asta era un lucru care pe mine ma bucura foarte, foarte mult. Mai stiu ca il iubea pe Ozzy foarte mult si ca Ozzy se simtea foarte fericit la ei acasa. De altfel, din cate am inteles, Ozzy este in continuare la el.

Acestea sunt lucrurile bune, insa mai stiu tot de la Malina, ca atunci cand se certau, Sebi era agresiv verbal cu Malina. Nu stiu cu ce fel de cuvinte era agresiv, Malina nu-mi spunea, si nici eu nu intrebam. Singura data cand Malina mi-a scris niste cuvinte care m-au oripilat a fost anul acesta (cred ca prin vara) cand Mali mi-a spus ca mama lui Sebi a jignit-o facand-o "baba, alcoolica si drogata". Malina era foarte revoltata si a suferit cumplit atunci, iar mama lui Sebi stie foarte bine aceste lucruri. FOAAAARTE BINE!!! Malina nu se intelegea deloc cu mama lui Sebi, de altfel in penultima noastra discutie pe Facebook (din 6 noiembrie 2011) pe care o si am, am intrebat-o daca s-a impacat cu mama lui Sebi iar ea mi-a spus foarte clar ca NU.

Stiu ca se intelegea foarte bine cu tatal lui Sebi, ca aveau o relatie speciala si ca acest om a tinut foarte mult la Malina.

Referitor la ceea ce s-a scris in Can Can, am de facut cateva mentiuni:

- interviul pe care eu l-am dat in Can Can a fost publicat in doua articole, unul dimineata si unul seara.

- eu nu am declarat niciodata ca as fi fost CEA MAI BUNA PRIETENA a Malinei. Nu stiu de ce s-a scris asta.

- nu am declarat ca Sebi a facut-o alcoolica, drogata si baba pe Malina, ci mama lui Sebi. Eu nu stiu cu ce fel de cuvinte o jignea Sebi, Malina nu mi-a spus. Cuvintele mele au fost asezate intr-un alt context.

In ziarul de ieri, Sebi a replicat ca nu m-a vazut niciodata in acesti 3 ani de cand a fost cu Malina. E drept, ca nici eu pe el, de cate ori ne-am vazut, fiindca repet, MALINA NU A STAT CU SEBI ZI DE ZI IN TOTI ACESTI ANI. AU FOST PERIOADE LUNGI CAND AU FOST DESPARTITI.

- Sebi a declarat ca eu sunt un fel de "coada a vedetelor" si ca vreau sa ma bag in seama. Il anunt ca eu am cunoscut-o pe Malina prin intermediul ziarului la care lucram (respectiv revista VIP la acea vreme), ca Malina respecta foarte mult ceea ce eu faceam si ca, la un moment dat, chiar se pusese problema ca Malina sa lucreze in presa, alaturi de mine, la revista Taifasuri unde am fost timp de doi ani redactor-sef adjunct. Asa ca, dupa cum se vede, am realizat pana la 35 de ani, mult mai multe decat a realizat d-l Sebi, pana la impresionanta lui varsta de 25 de ani.

- printre altele, acest Sebi a declarat ca Malina nu voia sa vorbeasca cu mine si-l ruga pe el sa inchida fereastra. Am arhivat ultimele doua discutii cu Malina (6 si 22 noiembrie 2011) in ultima din ele, Malina invitandu-ma la ea acasa, pentru a vedea cum si-a renovat apartamentul si ramanand stabilit sa ne vedem pe 1-2 decembrie, daca voi putea eu.

- doamna Doina Spataru ma cunoaste foarte bine, stie exact cine sunt eu, ce a insemnat Malina pentru mine si eu pentru ea si cat de apropiate am fost, iar asta e mai important pentru mine, decat ceea ce crede Sebi. Joi si vineri (15 si 16 decembrie) eu am stat numai cu doamna Doina in capela, alaturi de Malina si cu Adriana, cealalta prietena a Malinei.

- timp de 3 zile (miercuri seara, joi toata ziua, vineri pana la ora 13) eu nu m-am dezlipit de Malina, am stat numai langa sicriul ei, iar Sebi a venit intr-o singura noapte la ora 2, stresat fiind de prezenta ziaristilor si in ziua inmormantarii cu jumatate de ora inainte sa mergem cu Malina spre locul de veci.

Acestea sunt lucrurile pe care eu le-am avut de spus despre Malina. Le-am spus nu pentru publicitate, ci pentru a sublinia, odata pentru totdeauna, ceea ce a insemnat Malina pentru mine si eu pentru ea.

Am inca discutiile cu ea, in care-mi scria ca ma iubeste si ca-i e dor de mine, asa cum si mie mi-era dor de ea...

Nu va trece nicio zi a vietii mele, in care sa nu ma gandesc ce persoana minunata am pierdut, sa nu o asez in gandurile si in rugaciunile mele si sa nu-i spun cat de mult o iubesc...

De altfel, postarea mea din ianuarie acest an, cand am felicitat-o public si i-am scris cat de mult inseamna pentru mine, cred ca vorbeste de la sine.

Stiu ca lumea vorbeste si va vorbi mereu, ca doar asta-i treaba romanului, sa-si dea cu parerea, insa alte explicatii, interviuri si discutii eu n-am sa mai am cu nimeni.

Am spus aici ce-am avut de spus si vreau s-o las pe Mali sa se odihneasca in pace si sa fie macar acolo linistita, daca aici nu a putut fi.

Malina

2011-12-12T11:13:00.003+02:00

O poza facuta acum 5 ani, in vara lui 2006, in Parcul Tineretului

Malina, m-ai devastat. Mi-ai promis ca n-o s-o faci si totusi ai facut-o. De ce, iubita mea ? Tocmai acum, cand iti terminasei casa, cand stabilisem ca ne vom vedea in sfarsit...

Malinuca, m-ai lasat fara vlaga, prietena mea draga!

O sa-mi fie dor de tine in fiecare secunda!

Te iubesc infinit si te rog sa ai grija de mami a ta, de Codruta si de toti cei care te-am iubit asa de mult, dar n-am putut sa te ajutam sa ramai cu noi!

ILINCA

2011-12-11T12:15:00.003+02:00

Pe Ilinca Goia o cunosc de ceva timp. Era Nikita al ei prin clasa a III-a cand am cunoscut-o. Am fost de cateva ori la ea acasa pentru a realiza materiale pentru publicatiile cu care colaboram si perceptia pe care o am eu despre ea este una deosebit de calda si de domestica totodata. Mi-e draga cand vad cu cata dragoste il priveste pe Nikita (fiul ei) si incearca sa-i fure un pupic adolescentului ce pare ca l-a inghitit brusc pe copilul inocent de odinioara. Doar fata il tradeaza pe Nikita. Fata aia de ingeras dulce chiar si in clasa a IX-a.

O vad langa Dominik, sotul ei, si iarasi am acea reprezentare in minte. De femeie calina, calda si iubitoare. Am in fata ochilor privirea ei plina de luminite cand vorbeste despre mama ei, despre tatal ei si despre Calin, fratele ei.

Si totusi, undeva, dincolo de privirea ei luminoasa incadrata de fatzuca aia in forma de inimioara, vad zbucium, pasiune, un foc launtric ce se zbate necontenit sa iasa la suprafata.

Am vazut-o in nenumarate piese. E fascinanta ca actrita.

Dincolo de alura ei fragila, forta si inegalabila fascinatie pe care o exercita asupra-mi, vad o actrita complexa si completa.

De aseara sunt muta! Inca ma aflu sub efectul incandescent al cuvantului rostit de ea. Am vazut-o in "Tectonica sentimentelor", o piesa pe care-mi doream de mult sa o vad, dar nu am reusit pana acum. Piesa lui Eric-Emmanuel Schmitt aduce in fata iubitorului de teatru, in afara subiectului deosebit de tentant ce misca pana si cele mai incrancenate inimi si in care te regasesti cu emotie vizibila, cu incantare, cu frica, o alta Ilinca Goia. Una care reuseste sa se reinventeze de fiecare data.

Tumultul de senzatii pe care ti-l inspira personajul Diane, personaj in care gasesti forta, impetuozitate, pasiune, orgoliu, incapatanare te face sa te reintorci in tine si sa diseci cu de-amanuntul tot ceea ce aceasta mare actrita iti inspira. Te face sa ajungi la introspectie, sa te intorci cu lacrimi in ochi la sufletul tau si sa te intrebi daca ceea ce ai vazut este vis sau realitate.

Nu mi s-a intamplat de multe ori, daca stau sa ma gandesc bine cred ca niciodata, sa plec tremurand din toate incheieturile de la teatru. Nu mi s-a intamplat ca o piesa, o interpretare unica asa cum a fost a Ilincai Goia sa starneasca in mine un tumult de senzatii antagonice: divin, fragilitate, emotie pulsatila, efervescenta, miracol, durere, pasiune, intensitate a emotiilor... Nu mi s-a mai intamplat sa plec asa secatuita de la teatru... Fara forta...

Tema piesei, eternul orgoliu in relatiile de cuplu, ego-ul pe care il propovaduieste Tolle in al sau "Un pamant nou" si pe care-l identifica drept sursa tuturor nefericirilor noastre, ii da spectatorului care pleaca de la teatru teme de reflectie.

Am reusit cu greu sa ma reintegrez in atmosfera cotidiana. Visul si emotiile au persistat insa mult timp. Cred ca mai persista si acum.

Sunt incapabila si muta. Nu stiu cum sa numesc interpretarea Ilincai Goia. Doar cu umila parere ca, probabil, orice rol si-ar propune sa interpreteze ar fi capabila sa o faca.

Felicitari din suflet si-ti multumesc, draga mea!

Frumosul din noi...

2011-11-22T19:26:00.003+02:00

De curand am fost plecata cu elevii mei intr-o excursie de vis prin Transilvania. Am ajuns si la Muzeul Bruckenthal, insa nu am avut ragazul necesar sa studiez tablourile atat cat mi-as fi dorit. Nu ma erijez intr-o cunoscatoare a genului, dimpotriva, pot afirma ca sunt chiar novice, insa stiu sa apreciez frumosul sub toate formele si sa scriu despre el, atat cat imi permite imaginatia si cuvintele pe care le am la indemana. Ma impresioneaza simtul detaliului, finetea unei opere, imi plac tablourile luminoase, solare, din care transpare un zambet pastelat sau o privire rigida insa redata atat de fidel... Sunt o iubitoare a frumosului, ce mai... Si pentru a va demonstra acest lucru, am ales cateva tablouri ale unui pictor de care nu am auzit pana astazi, dar care sigur si-a gasit un loc in sufletelul meu pentru tablourile astea minunate: Vladimir Volegov.

Pui Mic, o splendoare de copil !!!

2011-10-02T13:46:00.002+03:00

Libertatea ne-a facut o mare surpriza si a publicat fotografii cu Pui Mic, iubirea mica a Madalinei... In aceste poze se vede cat de bine se simte cu Buni, cat de frumos si discret este crescut, indiferent ce vor sa creada unii sau altii. Multumim din suflet, Libertatea pentru aceste poze minunate. Puteti citi articolul integral aici: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/madalina-manole-petru-copil-parc-357240.html

Scrisoare catre tineri - de Tudor Chirila

2011-09-26T09:48:00.002+03:00

"Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul… Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?

Despre atributiile jurnalistului in societatea actuala

2011-09-20T07:57:00.002+03:00

De ceva timp, tot stau si cujet cum zice moldoveanu'! Ma uit prin presa tabloida si constat cu amaraciune ca zi de zi, din ce in ce mai multi diletanti dau tarcoale acestei felii de paine unsa cu miere numita jurnalism. Incepand cu "musiu" Christian Levant (altminteri jurnalist cu state vechi in presa romaneasca) si terminand cu tavalita din Amsterdam, Natalia Mateut. Primul duce o lupta acerba in a convinge cititorii ca Madalina Manole a fost ucisa de Petru Mircea. Ma intreb, omu' asta o fi auzit vreodata in viata lui de IMPARTIALITATEA jurnalistului, de faptul ca omul de presa nu are voie sa aiba puncte de vedere personale si sa se rezume la expunerea faptelor, nu la comentarea lor in mod subiectiv? Oare nimeni din tara asta nu se sesizeaza? Nu exista un cod deontologic al jurnalistului care trebuie respectat ? Presa audio-vizuala este monitorizata de CNA. De presa scrisa cine se ocupa? Ei cui dau socoteala, ca eu as face o sesizare, sincer!!! Ceea ce este ingrijorator este faptul ca si-a gasit si adepti, asemenea unei secte gen Bivolaru care isi tot intinde tentaculele mai mult si mai mult. Oameni care nu-l cunosc pe Petru Mircea, pe parintii Madalinei si nici pe Madalina nu au cunoscut-o, isi permit sa aduca niste acuzatii lipsite de orice fel de substanta, influentati fiind de acest Christian Levant de la ziarul "Ring". Ma intreb, aproape zilnic, (retoric desigur), in ce fel de tara traim? Si cum, niste oameni simpli, isi permit sa judece si sa puna etichete, fara sa le fie frica de Dumnezeu ???

In al doilea caz, cel al Nataliei Mateut, promovata peste noapte de la statutul de tavalita pe jos de politistii din Amsterdam in jurnalista la Kanal D, sunt aproape interzisa de neprofesionalismul acesteia desi sustine ca a absolvit Facultatea de Jurnalism la stat. Alooooo, donsoaraaaa, nici un interviu nu incepe ce "Ce se intampla ?". Nu te-au invatat domnii profesori despre etapele interviului sau ale reportajului ? Pacat!!! Pe mine, cei de la "Spiru-Haret" m-au invatat! Domnilor profesori Valeriu Rapeanu, Adrian si Andrei Paunescu, George Pruteanu si nu numai, vreau sa le multumesc pentru profesionalismul si daruirea de care au dat dovada! Roadele muncii dumnealor se vad si acum. Insa mai e un aspect: nu-i cere omului ce n-are!!! Trebuie sa te mai nasti si cu har pentru meseria asta, sa-ti placa ce faci, sa te documentezi temeinic, sa incerci sa te perfectionezi zilnic si sa-ti impui anumite standarde de performanta. Nu prea mai vad jurnalisti obiectivi in presa mondena. Fiecare inclina catre o parte sau alta, dupa cum bate vantul. A disparut coloana vertebrala, facem orice pentru a calca peste cadavre, pentru a ne promova cu orice chip! Trist, jenant, rusinos!!!

Tot respectul meu pentru jurnalisti precum Alice Nastase Buciuta, pe care o citesc cu sufletul la gura, care ma fascineaza si ma emotioneaza pana la lacrimi, pentru Simona Ionescu, Loreta Popa si colegele de la revista Felicia: Daniela Mironov Banuta si Alina Dragomir si altii ca ei. Sunt o multime in tara asta (sunt si in provincie!!!) dar nu se vad!!! Ii acopera marea masa a diletantilor, a neprofesionistilor, a jurnalistilor de trotuar care se prostitueaza pentru bani, ori Dumnezeu mai stie pentru ce!!!

Dar poate asta este nivelul nostru ca societate! Consumam ieftin, gandim ieftin, citim ieftin...

La Multi Ani, Ciprian!

2011-09-10T21:55:00.003+03:00

L-am cunoscut in 1992. Aflasem despre el de la Madalina Manole. Corespondam si ne propusesem sa ne vedem cand vom ajunge in Bucuresti. Asa a fost. El devenise student, iar eu venisem intr-o vizita la tatal meu. Era o zi ploioasa si friguroasa. Mi-aduc aminte perfect ca eram imbracata intr-o geaca rosie (horror!!!)si cred ca aratam ca un catelus plouat... Cand l-am vazut prima data, nu mi-a facut nicio impresie deosebita... Insa cand am inceput sa vorbim, timpul se oprise in loc... Trecusera ORE si nici unul dintre noi nu se indura sa plece... Ne-am despartit tarziu, spre seara... De atunci, aproape de fiecare data cand aveam ocazia, ne intalneam... Si de fiecare data ploua... Despre ce vorbeam? Despre Madalina... Dar era un subiect inepuizabil... Nu imi amintesc sa fi fost vreodata indiscreta si sa-l fi intrebat despre viata persoanala, desi tanjeam in strafundurile mele sa stiu mai mult. Nu am avut niciodata curaj sa aflu mai mult. Intotdeauna a existat vis-a-vis de el o fascinatie combinata cu respect nemasurat... Imi aduc aminte ca in 1997 mi se facuse doooor... un dor fizic sa-l vad, sa stau de vorba cu el, insa pierdusem legatura, fir-ar sa fie! Pe atunci nu existau telefoane mobile, doar telefoane fixe iar el nu avea la caminul studentesc asa ceva... Si pentru ca-mi doream foarte mult, intr-o zi, plecand de acasa undeva, din Rahova spre Piata Unirii, dupa ce cobor din tramvai in centru, grabita fiind sa traversez strada, ma ciocnesc de... nimeni altul, decat Ciprian... Am bufnit amandoi in ras! Numai noua ni se putea intampla asa ceva! Mi-aduc aminte cu atata drag si vara lui 94 sau 95 cand ne propusesem sa plecam cu gashka de fani la mare, punctul de plecare fiind, firesc, orasul Bucuresti. Asa ca eu am plecat din Ramnicu-Sarat (eram inca eleva de liceu) spre Bucuresti unde trebuia sa ma intalnesc cu ceilalti fani. Era o caldura insuportabila. In apropiere de Buzau, simt o mana ferma pe bratul meu si o voce la ureche care-mi spune "Ce cauti tu la vagonul 9 ???". Uimita, intorc capul, si-l vad pe Ciprian care venea si el de la parintii lui si mergea in acelasi loc. :-))) A fost o intamplare nostima pe care ne-o amintim si acum cu atat de mult drag!!!

Au trecut anii!

Viata ne-a dus departe unul de altul... Ne-am regasit dupa mult timp la inmormantarea Printesei noastre dragi... Ne-am regasit, dar parca nu ne-am mai regasit... Ne desfigurase durerea... Nu puteam concepe si nici nu ne imaginam vreodata ca vom trai asa ceva! In anul ce s-a scurs de la acea zi fatidica de 14 iulie 2010 am invatat sa ne prelucram durerea vorbind la nesfarsit, sustinandu-ne moral, dezvoltand un nou tip de relatie, unul mult mai matur si mai profund... Am avut senzatia la foarte scurt timp dupa acea zi ca l-am pierdut si pe Ciprian... Nu cunosc alt om s-o fi iubit mai mult pe Madalina in afara de el...

Ciprian i-a fost aproape timp de 20 de ani in absolut toate etapele vietii ei... A fost in casa parintilor Madalinei, parinti care acum nu-l scot din Iuda... A fost langa Madalina si cand a fost pe varf si cand a cazut in haul disperarii, cand a fost cu Serban, cand a fost singura, cand a fost cu Puiu... Alaturi de ea clipa de clipa, neglijandu-si propriul Univers, asezand-o pe ea pe primul loc aproape mereu... Mi-am pus atatea mii de intrebari de cand a murit Madalina si printre toate cea mai presanta a fost: A FACUT EA ASTA ??? Raspunsul mi l-a dat tot Ciprian... STIU si SIMT ca daca el ar fi simtit o cat de mica urma de suspiciune asupra lui Puiu, nu ar fi ales sa ramana alaturi de el. Ar fi fost primul care l-ar fi pus la zid si care s-ar fi batut cu toata lumea ca sa se afle ADEVARUL... Cei care afirma contrariul habar n-au despre ce vorbesc si nici nu l-au cunoscut vreodata pe Ciprian Antochi ca om! M-au revoltat toate acuzele indreptate asupra lui, imi venea sa ma iau de gat cu toata lumea si sa urlu in gura mare ca habar n-au despre ce vorbesc, ca Ciprian a fost INGERUL INGERULUI!!! Ulterior, am inteles ca niciodata n-am sa pot eu sa schimb lumea si ca mereu vor exista oameni care n-au ce face si-si vor ocupa timpul semanand ura, rautate, invidie, pentru ca ASA SUNT EI!!! Oameni care atunci cand lasa un comentariu vorbind de rau pe cineva nu au nici macar curajul raspunderii ca sa se semneze... Posteaza ca anonimi. Insa cred ca asta e starea care-i defineste cel mai bine: de anonimat. Sunt niste mari ZEROURI fara niciun fel de valoare si fara nicio calitate umana sau morala. Pentru ca nici Ciprian, nici Puiu nu au incercat vreodata sa demonstreze contrariul, fiindca au ales calea bunului-simt, li s-au pus in gura vorbe pe care nu le-au spus niciodata, au fost pusi la zid fara drept de apel, au fost etichetati, judecati si condamnati de catre aceste ZEROURI de care va spuneam, oameni lipsiti de scrupule, care nu i-au vazut si nu-i cunosc dar isi permit sa-i judece. Slava Domnului ca nu sunt ei cei care hotarasc ce e bine, ce e rau sau ce s-a intamplat in acea noapte. Cu toate ca mintea lor bolnava va mai plasmui mult timp de acum inainte tot felul de scenarii aberante care nu au nicio legatura cu realitatea, am credinta ferma ca DUMNEZEU E SUS SI VEDE si ca intr-o buna zi, ADEVARUL va iesi la iveala si nu va mai exista nicio urma de suspiciune asupra unor oameni a caror unica vina a fost ca au iubit-o ENORM pe Madalina.

Maine este ziua lui Ciprian si vreau sa-i transmit La Multi Ani si pe aceasta cale! Daca trebuie sa semnez vreodata vreo adeziune pentru vreun om din viata mea, o semnez pe cea in care imi doresc sa raman sufleteste alaturi de Ciprian. Raman alaturi de el pana la capat!!! Nimeni si nimic nu ma va putea face vreodata sa cred ca acest om i-a dorit raul Madalinei! Ramane pentru mine INGERUL INGERULUI, omul care a iubit-o cel mai mult in viata asta pe Madalina, omul care i-a daruit cei mai frumosi ani din viata lui, omul care a daruit neconditionat, fara sa astepte nimic in schimb! STIU ca daca Madalina ne priveste dintr-o stea, e de acord cu mine si-i trimite o raza de iubire si recunostinta pentru tot ce-a facut pentru ea in viata asta! Mi-as fi dorit sa fi avut o atat de mare capacitate de iubire si de sacrificiu asa cum a facut-o Ciprian.

Eu ma inclin cu tot dragul in fata lui si-i daruiesc, in mod simbolic, o floare!

Din nou ACASA

2011-09-05T13:20:00.002+03:00

Am revenit in locul pe care-l numesc ACASA de 1 an, adica la Herasti - cuibul meu drag in care ma simt iubita si ocrotita, locul plin de iubire si energie pozitiva...

Am petrecut o vacanta luuuuuunga (prea lunga!!!) acasa la ai mei cu exceptia a 2 saptamani (ultimele doua din august) cand am fost la mare. Toate au fost bune si frumoase, cu exceptia faptului ca pe 26 august m-a pocnit o durere de cap la mare, care refuza sa-mi treaca. Am ajuns la Urgenta la Constanta (unde am fost tratata impecabil - apropos - si multumesc pe aceasta cale medicilor si asistentelor de la urgenta). Cat am luat tratamentul am fost cat de cat ok, acum a revenit durerea aia nesuferita de cap. Nu ma doare capul propriu-zis, e mai mult ca o presiune care ma apasa. Ideea e ca mai multe persoane s-au plans de aceleasi simptome in perioada in care am fost eu la mare. O fi fost vreun virus ? Vreun microb??? Hmmmm. Inca astept sa-mi treaca!

M-am intalnit cu o multime de prieteni la mare si a fost superb. Daca as fi fost sanatoasa, chiar ar fi fost perfect... Am facut si o multime de fotografii care refuza insa sa fie descarcate. De ce ? Nu stiu! Nu inteleg. Sper sa deslusesc acest mister...

Sper sa fie totul ok pana incepe scoala...

Vreau sa ma fac bine!!!

Un talent special: Anna Zisman

2011-08-12T17:02:00.003+03:00

Pe Anna am descoperit-o pe pagina Fan-Clubului National Madalina Manole. Nu o cunosc personal, insa sper sa am aceasta bucurie intr-o buna zi. Anna este studenta la Litere la Universitatea Babes Bollyai din Cluj. Este serioasa, profunda, matura si foarte inteleapta. Poeziile ei ma uimesc, ma infioara si ma coplesesc prin ineditul lor. Sunt ancorate intr-un real profund, dar au nuante de mistic si de filosofie.
Va invit s-o descoperiti pe Anna Zisman:

Fanilor

Căram în spate-un unic crez al fiinţei temporare, captivi în diferenţe
Şi fragmentati în spaţiu şi-n valori, cu catalogul unison plin de absenţe,
Pân‘ la un punct ! până ce zale s-au unit, noi ridicând ,sfios , privirea spre cel ca noi,
Ce-mprăştie iubire şi gând tulburător pentru aceeaşi Mădălina, căci deşerturi de lacrimi o vor înapoi ;
În grupul nostru zeci de suflete ce caută emoţii pulsează, ne-ncetat, refrenului nemuritor
Al unei fete al cărei tot e sinonim cu perfecţiunea, cu felul ei de-a fi cuceritor ;
Râvnită, însă, de un orizont mai bun ce-i oferi coroana de fildeş a ţinutului Nalindamar,
Lăsat-a-n urmă roiuri de viaţă, în trecutul prezent sufocat de linişte, în invizibil pendular,
Iar noi alimentarăm teama, uitând un timp cel mai sfânt pact - o promisiune aşteptată, înfăptuită-n vis,
Că noi păstra-vom vie amintirea-i, în faţa dorului ce ne-a cuprins, căci MẴDẴLINA MANOLE, spiritual, nu s-a stins !!

Dependenta de Facebook

2011-07-28T07:55:00.001+03:00

Nu am mai scris de mult timp pe blog. Asta nu inseamna ca nu am fost prezenta. Dimpotriva! Eu, care pana mai ieri, nu stiam ce sa fac cu Facebook-ul, astazi m-a acaparat in totalitate. Mi s-a parut mai interesant sa-mi scriu gandurile acolo, uitand adesea ca este doar o comunitate virtual de la care (din pacate!) am avut asteptari cam mari. Lista mea de prieteni de pe Facebook numara vreo 700 de persoane, riguros selectate, dupa ce am sters vreo 300 dupa “curatenia de primavara”. Cu tot respectul, insa nu tin la cantitate ci la calitate!!!Imi dau seama insa, ca pe zi ce trece, internetul este un mijloc de manipulare si persuasiune care creeaza dependenta. Vreau sa ma vindec de aceasta dependenta, asa ca o sa aloc din ce in ce mai putin timp Facebookului si din ce in ce mai mult cartilor. Apropos, am citit niste carti nemaipomenite in vacanta asta si vreau sa continui s-o fac. E minunat sa ma destind citind… Plec si la mare vreo 2 saptamani printr-un proiect al doamnei Monica Tatoiu intitulat “Biblioteca de pe plaja”, asadar o oportunitate sa citesc si pe plaja cat doresc. Abia astept! Va indemn si pe voi sa faceti la fel! O imbratisare calda!

Iarta-ne, Madalina!

2011-07-28T07:52:00.001+03:00

As vrea sa-ti scriu 1000 de cuvinte si totusi, astazi, sunt tare saraca in a ma exprima… Pentru ca in sufletul meu este multa tristete, Mada si tu stii de ce. Tu stii atat de bine cat de mult imi doresc sa fie totul frumos si linistit si totusi, nu ma pot bucura deloc de liniste ca sa ti-o pot transmite si tie. In ultimul timp te visez suparata… Stiu, si pe Tine te necajeste ceea ce se intampla aici, pe pamant. Nu mai am forta si energie sa mai lupt, Mada, nu mai am cuvinte sa le spun si sa incerc sa-I conving care este de fapt, ADEVARUL si de fapt, nici nu mai vreau… Am obosit, Mada… am obosit sa ma lupt cu oamenii, cu prejudecatile lor, cu cei care nu te-au cunoscut dar au senzatia ca detin adevarul absolut… De fapt, nu te-a cunoscut nimeni… Nici unul dintre noi nu te-a cunoscut cu adevarat… S-a impartit tara asta in doua tabere: cei care tin cu familia ta de la Ploiesti si cei care tin cu Puiu… insa au uitat sa mai tina cu tine, iubita mea! CU TINE !!! Cauta cu infrigurare dovezi acolo unde nu exista, scot peste noapte “ipoteze socante” care ulterior nu se confirma si lasa in urma lor suflete sfaramate… Sfasiate de dor si de neputinta, Mada! Cui mai folosesc toate astea, ma intreb in fiecare zi ? Cui mai foloseste sa stie de ce te-ai sinucis, daca te-ai sinucis si tot restul? As vrea, O, Doamne, cat as vrea, sa vii macar o zi, un ceas sau cateva minute sa ne spui adevarul si sa-I linistesti pe toti… Ce folos sa mai lupt ? Tot timpul se vor gasi altii care vor crede contrariul, care se vor erija in justitiari, in procurori, in criminalisti, in judecatori care vor initia un adevarat proces, cu capete de acuzare, cu martori, cu… Parca totul e un circ ieftin si tare n-ai meritat asta, Printesa! Imi doresc liniste pentru tine, liniste pentru noi… Il rog pe Dumnezeu in fiecare zi sa ne ajute sa se termine odata !!!Imi vine sa ma duc undeva, in creierii muntilor si sa stau acolo, sa uit de tot si de toate, sa nu mai aud si sa nu mai vad nimic… Nu mai pot sa indur atata nedreptate care ti se face, nu mai pot sa vad cum numele tau este asociat doar cu “sinucidere”, “scandal”, “circ”… Despre ARTISTA MADALINA MANOLE nu se mai scrie nimic, nu se mai spune nimic… Doar asta nu se vinde, nu-i asa ?N-am sa uit niciodata ce a spus Roxana Iliescu la o zi dupa inmormantarea ta: “Madalina Manole s-a sinucis, asta e adevarul. Acum ce facem ? O omoram noi ?” Pentru ca asta e realitatea: te mai omoram noi inca si inca o data cu indiferenta noastra, cu reprosurile noastre, cu injurii si invective…Iarta-ne, Madalina ca suntem atat de mici si de meschini, ca uitam adesea ce om bun ai fost, ca nu stim sa-ti pretuim viata si acum, cu atat mai putin, nici moartea…Vor mai trece ani de suferinta, vor mai curge rauri de cerneala in a se scrie ADEVARUL pe care DOAR TU IL STII!!! Te iubesc pana la cer, Mada, si te rog, in numele tuturor celor care TE IUBIM CU ADEVARAT, mai da-ne o sansa!

Mada a mea...

2011-06-16T21:27:00.002+03:00

Printesa, iti multumesc ca ai venit in visul meu azi-noapte. Din cand in cand tu nu uiti sa-ti faci datoria de ingeras si sa vii si pe la noi prin vis!

Cum sa-ti spun cat mi-e de dor de tine ?

Cum sa-ti arat cat de mult as vrea sa te mai ating o singura data ?

Atat as vrea sa ajung la Ploiesti si sa stau numai eu cu tine de vorba, insa foarte rar mi-a fost dat acest privilegiu, de a te plange in liniste...

Esti ATAT DE PREZENTA, Printesa!!!

Iti sarut aripa de inger si ingenunchez in fata nemuririi tale!

Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!

Mihaela - lacrima de dor...

2011-05-15T17:36:00.003+03:00

Nu cred ca am povestit vreodata aici, cat de mult a insemnat Mihaela Runceanu pentru mine... Ma mandream ca sunt si eu buzoianca ca si ea (din Ramnicu-Sarat). Mihaela era un idol al generatiei noastre, in anii 80. Era talentata, frumoasa, avea o carisma inimaginabila si era inzestrata cu o forta a glasului de neegalat pana in ziua de astazi... Imi doream nespus de mult s-o vad macar o data in realitate, dar... n-am fost printre norocosi... Nici la inmormantarea ei nu am putut merge, deoarece era intr-o sambata iar sambata se invata si ordinele de SUS erau clare: niciun copil/cadru didactic nu va absenta de la cursuri pentru a participa la inmormantarea Mihaelei Runceanu.

Tin minte ca atunci cand am aflat vestea era o zi frumoasa, frumoasa de toamna... Plangeam si eu si colegii mei si nu ne venea sa credem ca Mihaela NU MAI ESTE! "Tovarasa" de fizica era din Buzau, asa ca ne-am luat inima-n dinti si am intrebat-o: da, asa este! "Da' stiti sigur?" insistam eu nevrand sa cred in realitatea aceea care desfiinta orice alt gand. "Da, stiu sigur. Tatal meu e colg cu tatal ei la IPIC-CF si mi-a confirmat..."

Din acea secunda a inceput pentru mine perioada de fan. De fapt, cred ca pana atunci nici nu cunoscusem notiunea... Dupa noiembrie '89 am inceput sa strang articole, poze din ziare (f putine la acea vreme) si in primavara anului '90 am facut rost de nr. de tel. al familiei Runceanu. Am pus mana pe tel. fix si am sunat. A fost un gand nebunesc si totusi... am indraznit. Am stat atunci foarte mult de vorba cu doamna Runceanu care devenise o umbra a celei ce-a fost. Nu cred ca avea ochii uscati vreodata si fuma mult... M-a invitat la ei la Buzau. Ma tot rugam de mama sa ma lase, insa-i era teama sa ma lase singura la 13 ani pe tren. Si totusi, pana la urma, am convins-o! Era noiembrie 1990 si se implinea un an de cand Mihaela plecase la stele. Ne-a luat pe toti copiii care eram acolo la dumnealor acasa (venisera si din Turda elevi, si din Lugoj...). Ne-a oferit fiecaruia dintre noi fotografii. Am plecat acasa cu sufletul plin de emotie nefireasca: aveam prima mea fotografie adevarata cu Mihaela (din pacate fara autograful ei...)...

Am constituit ulterior legaturi frumoase si durabile cu alti fani (legaturi care dureaza si astazi) si am mentinut in continuare legatura cu parintii Mihaelei. Cand am ajuns sa scriu in presa, unul din reportaje l-am realizat acasa la fam. Runceanu. Am colaborat cu Andreea Marin pentru realizarea unui moment inedit la "Surprize-Surprize" dedicat Mihaelei.

O ascult cu drag, de cate ori am ocazia... Insa de un an aproape, de cand s-a intamplat tragedia cu Madalina, mi-e tare greu sa le mai ascult pe Mihaela si pe Mada.

Din 2009, de cand s-au implinit 20 de ani de la plecarea Mihaelei, s-a constituit un alt grup de fani care reuseste, de doua ori pe an, cu ajutorul domnului Mihai Bogatu (ziarist si prieten bun al Mihaelei) sa realizeze evenimente tulburator de frumoase in memoria ei.

Le multumesc tuturor pe aceasta cale si-i asigur de toata dragostea si sprijinul meu, chiar daca nu am putut fi alaturi de ei de fiecare data.

Clipa aceasta frumoasa de remember mi-a fost starnita de emisiunea "Doamne de poveste" de la Acasa TV a carei protagonista a fost chiar Mihaela noastra iubita.

Cel mai de pret dar ? Autograful domnului Runceanu pe prima pagina a cartii "Un cantesc ucis": "Ana-Maria, iti multumesc pentru tot ce-ai facut in memoria Mihaelei"...

Cel mai frumos vis ? Chipul Mihaelei zambind de la o catedra, vis in care am simtit toata caldura si dragostea ei de inger fara de pereche.

Te iubesc, Mihaela! Te voi iubi mereu!

P.S. Poza de sus a fost multi ani preferata mea. Chiar mi-am facut si eu una identica, atat de mult mi-a placut ipostaza melancolica a Mihaelei.

Montaj pentru absolvirea clasei a VIII-a

2011-05-06T22:23:00.004+03:00

Montaj realizat de Maria Teica (In Memoriam - profesor pensionar - Liceul Pedagogic Botosani) si Ana-Maria Gombos (cadru didactic la Scoala Herasti, jud. Giurgiu)

- E ultima oră de curs. Încheiem o treaptă a vieţii: 2003 – 2011. Sunt 8 ani!

1. Sunt opt ani de cand cu totii

Veniram adusi de parinti

Sa facem cunostinta cartii,

Si sa-invatam, sa fim cuminti.

2. Sunt opt ani! Cata schimbare

In viata noastra de copil,

Caci invataram cu ardoare,

Tot ce-i frumos, tot ce-i util.

3. Tu, binecuvantata scoala

Facusi sa rasadeasca in noi

Iubirea de parinti, de tara,

Cum si respect pentru eroi.

4. Iti multumesc, stimata invatatoare,

Ca mi-ai luat manuta pentru-ntaia oara,

Si aplecata cu mine impreuna,

M-ai ajutat sa fac o litera mai buna.

5. Si toate lectiile si cartile apoi,

Tu rand pe rand le-ai colindat cu mine

Mi-ai dat cu atata drag povete – stim doar noi –

Ca sa invat mai iute si mai bine.

Clasa a VIII-azi o terminam

Zi de neuitat, cu soare, cant si flori

Si amintiri dragi stranse in buchet

Peste ani in zbor – calatori

Cu sufletul cel mai apropiat

V-am simtit parinti dragi si devotati,

Si exigenti dar plini de omenie

Ce-ati luminat a noastra copilarie.

6.De aceea, o lacrima dar si un zambet

In ochii nostri ai sa zaresti

Iar lacrima-i acel regret,

Plin de emotii sufletesti.

Ca de anii dragi de scoala

Noi ne despartim

Si de profesori si colegii ce-i iubim...

7.Iar zambetul e bucuria visului nostru implinit

Este speranta-n maine si mandria

Ca iata, spre liceu, cu totii am pasit.

Noi, elevi de clasa a VIII-a

Azi pornim spre alte zari,

Viitorul ne asteapta

Cu insoritele carari.

Si zambim cu bucurie,

Pentru zborul cel inalt,

Dar in inimi e tristetea

Pentru cuibul nostru drag.

9.Acum cand simt in mine, ca mugurele-i floare,

As vrea sa zbor spre visul ce aici s-a infiripat,

Dar radacini ma leaga de cei ce cu migala,

Intelepciunea cartii, cu dragoste ne-au dat.

10.Cu mana lor pe umar, indemn al cautarii,

Ne desluseau noi sensuri din taina invatarii,

Si-nmugurea in taina, intaiul gand de zbor

Spre timpul viitor.

11.Si-asa trecut-au chiar 8 ani

De-am fost uituci sau nazdravani

Ori neatenti, lenesi, strengari,

Tot noi v-am fost si buni scolari

12.Iata-am deschis alta carte acum,

E prima foaie pe-al vietii drum.

Va multumim! Ne-ati daruit

Invataturi de viitor

Si ne-ati sadit crezul in noi,

De-a fi mereu folositori.

Pentru zambetul alaturat de-al nostru, la bucurie...

Pentru lacrima alaturata de-a noastra la durere...

Pentru umarul alaturat de-al nostru, in greul urcus al invatarii...

TOTI COPIII: VA MULTUMIM!

Pentru ca ati daruit fiecarui copil cate ceva din fiinta dumneavoastra, din frumusestea de suflet, din avutia de gand si din credinta in Dumnezeu...

TOTI COPIII: VA MULTUMIM!

13. Adun tot flori de pretuire

Si de aleasa-n veci iubire,

Ca sa va daruiesc acest potop de flori,

Ce ni l-ati dat de atatea ori,

Ca un izvor curat de apa vie,

In minunata mea copilarie.

Pasind in viata pe alt prag

Adun tot cerul intr-un cantec

Ca sa vi-l oferim cu atata drag

In scoala din Herasti noi cu mult drag

Toti anii-acestia-am petrecut

Si printre-acei ce sprijin bun ne-au fost

Cei mai de pret profesori dragi noi v- am avut.

Cu suflet de parinte bun si cald

Cu dragoste ne ocroteati

Cu vorba aspra atunci cand trebuia

Ne dojeneati, ne incurajati, ne sfatuiati.

Nu vom uita ca ati stiut mereu

Sa va purtati cu cei zglobii

Iar daca uneori v-am suparat

Sa ne iertati, ca nu eram decat copii....

Adanc pastram in suflet, surasul vostru sfant

Si ochii blanzi si buni, atat de dragi

In amintiri prin vremuri ce le-om lua cu noi

In viata ce-si deschide drumurile largi.

14. Pastra-vom peste ani respectul

Si stima pentru dumneavoastra

Si-ntotdeauna un loc de cinste

De frunte-n inimile noastre.

15. Va multumim c-aproape v-am simtit

Si sprijin neconditionat ne-ati dat,

Si dascali minunati si buni ne- ati fost,

Prin felul cum an dupa an ne-ati educat.

16. Pe dumneavoastra va sarbatorim

Si va pastram iubirea

Caci c-un devotament sublim

Azi v-ati indeplinit menirea.

Ce sa daruim acelor care? Atat de mult ne-au ocrotit?

Cantec:

Bucurii in timpuri noi – va uram

Si elevi mai buni ca noi – va uram

Sanatate, implinire,

Mult noroc si fericire,

Bucurie-n timpuri noi toti va uram!

Si familia traiasca – va uram

Viata sa v-o fericeasca va uram

Calea vietii fie plina

De belsug si de lumina

Multumire sufleteasca – va uram!

Cand veti fi mai fericiti – va uram

Si de noi sa v-amintiti – va rugam

De promotia din anul 2011!!!

Si succes pe calea vietii va uram!

Vers final: Ce mai uram acelor care

Atat de mult ne-au daruit?

1000 de ani de sanatate

1000 de ani s-aveti de toate

1000 de ani de iubire

1000 de ani de fericire!

A fi sau a nu fi printesa/ To be or not to be princess

2011-04-29T09:46:00.003+03:00

Sunt si am fost dintotdeauna o mare fana a Printesei Diana. Am urmarit de-a lungul anilor tot ce s-a scris despre ea, am si acum acasa o cutie mare cu articole despre Printesa Inimilor si am suferit cumplit cand Diana a plecat dintre noi, mai ales ca s-a intamplat de ziua mea, asa ca implicit ma fascineaza tot ce are legatura cu familia regala britanica fara sa fiu o fanatica.

Incepusem sa ma tot intreb cand se va casatori, in sfarsit, Printul William cu Kate Middleton pentru ca trecusera deja niste ani de cand cei doi formeaza un cuplu. Si iata ca a venit si ziua mult asteptata de o lume intreaga.

De cateva zile, ma tot intreb cum e sa fii in pielea lui Kate? O fi bine? O fi rau? Cum o fi sa te nasti si sa traiesti pana la o varsta ca un om absolut normal, cu o viata obisnuita, banala aproape, care nu iese cu nimic din anonimat ca apoi sa te trezesti in bataia camerelor de filmat, a blitzurilor, sub privirile curioase a milioane de oameni care asteapta de la tine sa te comporti impecabil, sa zambesti impecabil, sa-i reprezinti impecabil...

Ma uit la Kate, la zambetul ei relaxat si relaxant care nu seamana deloc cu cel al raposatei si nefericite Printese Diana, Diana cea timida, Diana cea stresata de camere, Diana cea enervata de paparazzi. Lui Kate pare sa-i faca placere sa pozeze, sa se afle in centrul atentiei. E firesc, se afla la varsta la care ii face placere acest lucru, insa ce se va intampla peste cativa ani cand Kate va fi deja mamica? Sa speram ca nu va repeta greselile pe care le-a facut Printesa Diana.

Este pentru prima data cand familia regala britanica accepta o persoana fara sange albastru. Ma intreb (amuzata, desigur) daca s-a facut exceptie si de la regula virginitatii :-)))

E clar ca traim alte vremuri, ca si monarhia s-a adaptat vremurilor pe care le traim si ca a inteles faptul ca Will poate sa-si aleaga singur sotia si ca nu mai este cazul ca bunica sa-i aleaga viitoarea sotie.

De astazi, Kate va deveni Printesa Katherine. Mi se pare o responsabilitate uriasa... Ma intreb (retoric, desigur...) cate momente de intimitate va mai avea. De cate ori va mai putea sa faca tot ce-i va trece prin cap, de cate ori va mai putea sa iasa cu prietenele la o plimbare, de cate ori va mai putea face jogging prin parc... Probabil foarte rar sau niciodata!

Sa speram ca Kate va purta cu gratie palaria monarhiei si ca aceasta casnicie va fi cea mai lunga si mai frumoasa din istoria monarhiei britanice.

----------------------

I am and I was always a big fan of Princess Diana. I watched over the years all that has been written about it, and I go home a big box with articles about Princess Hearts and I suffered horribly when Diana left us, especially because it happened on my birthday, so my default fascinated by everything about the British royal family without being a fanatic.
I keep wondering when I was beginning to be married, finally, Prince William with Kate Middleton for some years already had passed since the two formed a couple. And here's the long awaited day came and the whole world.
For several days, I still wonder how it feels to be in Kate's skin? Is it good? Is it bad? Whatever you were born and live up to an absolutely normal age for a man with an ordinary life, almost trivial, not anything out of obscurity and then you wake up in the beating of the cameras, the flashes, under the eyes millions of curious people who expect you to behave in impeccably flawless smile, to represent them perfectly ...
I look at Kate in her smile relaxing, which is nothing like that of the departed but unfortunate Princess Diana, the shy Diana, Diana stressed the camera, annoyed by the paparazzi that Diana. Kate seems to happy to pose, to be in the spotlight. It is natural, are at an age that makes pleasure in this, but what happens years later when Kate is already mom? Hopefully it will not repeat the mistakes made Princess Diana.
It is the first time the British royal family to accept a person with no blue blood. I wonder (funny, of course) if you made an exception to the rule and virginity :-)))
It is clear that the days we live as the monarchy has adjusted the times we live in and that he understood that Will can choose one wife and that there is a case for her grandmother to choose his future wife.
For now, Kate will become Princess Katherine. I find it a huge responsibility ... I wonder (rhetorically, of course ...) How many times will have privacy. How many times will be able to do what he would think of, how many times you could go out with friends for a ride, how many times you could jog through the park ... Probably seldom or never!
Hopefully Kate will wear the hat gracefully monarchy and that this marriage will be the longest and most beautiful in the history of British monarchy.

In memoria prietenei mele ingeras...

2011-04-28T09:07:00.002+03:00

O vedeti cat arata de fragila? O randunica macinata de o boala cumplita! Am cunoscut-o la Teledonul Antenei 1 acum 3 ani, cand venise sa-si ceara dreptul la viata. A impresionat o lume intreaga atunci cu maturitatea, profunzimea si curajul ei de a lupta cu demonul acelei maladii nimicitoare.

Si totusi... un ghimpe ne apasa sufletul tuturor... Desi banii pentru ea s-au strans primii si am fi vrut toti sa speram intr-o minune, ceva... nu ne dadea voie... Ralucuta era prea slabita de boala... Trupul ei firav era slabit... Nu mai avea imunitate in fata bolii...

Ajunsese in Italia, a efectuat transplantul si incepuse sa se simta mai bine... Speram intr-o minune. O raza firava de speranta incepuse sa se intrevada la orizont... Si totusi... pe 22 aprilie 2009 inimioara ei a incetat sa mai bata... A plecat intr-o lume mai buna, lasandu-ne pe toti infranti dupa disparitia ei...

Parintii ei si-au pierdut unicul copil...

Noi ne-am pierdut o prietena minunata...

Insa cerul a castigat un inger pretios si dulce!

Pe 22 aprilie s-au implinit 2 ani de cand Ralucuta a zburat spre alte dimensiuni...

Dormi in pace, iubita noastra! O sa ne fie dor de tine in fiecare clipa!

Te iubim, Ralucuta!

Narcis, tu esti MARELE CASTIGATOR din sufletele noastre!

2011-04-26T06:56:00.002+03:00

Am fost adanc dezamagita de finala comeptitei "Romanii au talent". Cred ca acesta e doar un titlu generic pentru o emisiune in care s-a votat cazul acelui baiat orfan. Sincer, am mari indoieli in ceea ce priveste corectitudinea voturilor. PRO TV-ul se sterge undeva, ca de obicei, cu opiniile noastre... Mi se face uneori o lehamite de tara asta in care traim, de numa...

Cum e posibil ca Narcis, care e un fenomen uluitor, nativ, sa piarda in favoarea unui raper de mana a doua, care nici macar nu are talent. Ca el sunt sute, mii in tara asta. Gasesti ca el la orice colt de strada... Insa, de la bun inceput, de cand a fost promovat, s-a vazut ca orfanul a fost copilul PRO TV-ului.

Insa Narcis, copilul-minune descoperit la "Romanii au talent" a primit inca o palma nemeritata.

Sper ca acest copil minunat sa aiba sansa sa fie ascultat de cineva din afara si sa plece din tara asta care NU IL MERITA!!!

Pentru sute de mii, pentru milioane de romani, Narcis este MARELE CASTIGATOR de la "Romanii au talent". Toate talentele de acolo erau lucrate, Narcis era singurul care avea TALENT NATIV. Pacat, pacat, pacat, de 3 ori pacat, pentru aceasta bijuterie de copil.

Ca si finalele de la "Dansez pentru tine", "O-LA-LA" si altele ale trustului MP, si aceasta finala a fost aranjata si s-a votat cazul nu talentul.

Pacat... Inca o data pacat...

Prezenta ta absenta...

2011-04-14T21:33:00.001+03:00

Tu esti prezenta-n fiecare floare,
Tu esti prezenta-n fiecare nor...
De 9 luni surasul tau ma doare,
De 9 luni tu ai alt nume: DOOOOR!!!

Ma-ntreb ce faci si daca-ti este bine,
Ma-ntreb de ingerilor tu le canti,
Si cine te aplauda pe tine???
Iubire sfanta, ne-ai lasat infranti...

Gasi-vei oare drumul spre lumina?
Si linistea ce ti-o doreai atat de mult ???
Vei fi tu oare cerului regina,
Cand pe pamant, la noi, e asa tumult ???

Mi-e dooor, mi-e door ca glasu-ti sa-l ascult!

La Multi Ani, eterni si angelici, Serban Georgescu!

2011-04-05T19:41:00.004+03:00

A fost odata ca niciodata... Ca de n-ar fi, nu s-ar povesti...

A fost odata un om frumos si cald, cu zambet strengar, cu lumina in ochi si daruit de Dumnezeu cu un talent imens. Un om cu un suflet urias, imens, un om care daruia si altora din stralucirea si optimismul sau debordant...

Nu puteai sa stai incrancenat langa Serban... Intotdeauna vesel, binedispus, avea pentru toti o gluma buna, un spirit haios... Sclipea de inteligenta, avea o cultura vasta, nemaivorbind de cultura muzicala. Absolvent de Conservator, Serban Georgescu a daruit muzicii usoare romanesti slagare nemuritoare prin vocea Nataliei Guberna, a lui Carmen Radulescu, insa consacrarea deplina care le-a adus amandurora implinirea perfecta si pe plan muzical si pe plan personal, a fost casatoria cu Madalina Manole... O fiinta frumoasa, dulce, copilaroasa, ingenua... Madalina era o fascinanta femeie-copil cand s-au cunoscut. O voce necunoscuta pentru marele public, dar pe care slagarele compuse de Serban Georgescu au propulsat-o direct spre varful piramidei. De atunci, nimic nu le-a mai stat in cale celor doi. Se cocotau in varful tuturor topurilor si uitau sa mai coboare de acolo luni intregi. Nu exista om de la 3 la 70 de ani, care sa nu stie sa fredoneze "Fata draga" sau "Ei si ce".

Nu cred ca s-ar putea reinvia in muzica romaneasca succesul fulminant pe care l-a avut in perioada in care a fost casatorita cu Serban.

Am trait alaturi de ei cea mai frumoasa perioada a vietii mele. Eram in al noualea cer cand mergeam cu ei pe strada si Serban o tinea de mana... Se intelegeau din priviri.

N-am sa uit niciodata ultima mea intalnire cu Serban... Era la Ramnicu-Sarat, presedinte de juriu la Festivalul "Cantecul Orasului". Divortase de Mada, se recasatorise si o avea deja pe Alessia. Si totusi... timp de 2-3 ore nu mi-a vorbit decat despre Madalina. Eram total bulversata cand am plecat de acolo...

In drumul spre casa, ramasesem cu sentimentul ca oamenii astia vor ramane legati pe vecie si dincolo de moarte...

Si nu m-am inselat...

Dimineata in care s-a stins Serban a fost una neagra, urata din viata mea... Am izbucnit in plans... si am fost acolo, pe ultimul drum, sa-i asez o floare la capatai...

Iar ziua in care am pierdut-o pe Madalina a fost cea mai devastatoare experienta de pana acum... Nu stiu sa fi trait vreodata vreun soc mai mare sau vreo durere mai intensa...

Mi-e un dor cumplit de amandoi si-mi doresc nespus de mult sa le ofer tributul dragostei mele eterne... Iar acest lucru se va intampla curand...

Astazi, de ziua lui, cand Serban ar fi implinit 59 de ani, as vrea sa-i aprind o candela si sa-i spun cat de mult a insemnat pentru mine, cat de mult mi-a infrumusetat viata... Insa stiu, ca acum el sarbatoreste acolo, dincolo de o stea, in Carul Mare, de mana cu o "Fata draga" careia ii declara iubirea lui eterna...

Veti ramane mereu in inima si in sufletul nostru, dragii mei!

Si o sa inchei cu versurile unei poezii dedicate lor in ziua in care s-au casatorit civil si religios:

"Toarceti firul de poveste,

Ca-nainte mult mai este,

Si traiti viata intreaga,

Basmul cu un crai Serban

Insurat c-o "fata draga"... "

VREAU SA FIU LASATA IN PACE!!!

2011-04-03T21:11:00.001+03:00

CRACANA PETRONELA, te rog, te implor, lasa-ma in pace! Nu mai vreau sa faci parte din viata mea!!! Nu ti-am cerut nimic, nu-ti datorez nimic! Te rog, nu mai incerca pe diverse cai sa faci parte din viata mea! Mi-ati facut destul rau! AJUNGE!

Victima relatiilor pe internet

2011-03-26T07:25:00.006+02:00

Cand am citit o pagina de jurnal scrisa de Floriana Jucan despre relatiile pe internet, mi-a curs o lacrima, pentru ca si eu fusesem ca si ea, victima acestor relatii.

Desi unii ar crede ca scriu din razbunare acum, va anunt ca nu, nu o fac dintr-o atitudine vindicativa ci pentru ca imi doresc cu disperare sa nu mai sufere nimeni asa cum am suferit eu. Imi dau seama ca am investit afectiv intr-o relatie nesanatoasa, o relatie care nu a facut decat sa-mi sape adanc in suflet si in increderea in mine. Si e trist ca s-a intamplat asa...

Dar sa incep: pe Ela (pentru protectia persoanelor o sa schimb numele lor reale) am cunoscut-o acum 7 ani. In februarie 2004, cand mi-a scris pe mail (ea, nu eu!!!) oferindu-se sa ma ajute intr-un proiect, un vis de-al meu. Atunci, singura mea uimire a fost cum de o persoana ca ea (frumoasa, desteapta, realizata din toate punctele de vedere) ma abordeaza pe mine (o persoana normala, comuna, nesemnificativa d.p.d.v. social). Am dezvoltat o relatie cu aceasta persoana (mail, messenger si telefon). Totul mi se parea extraordinar. Aveam senzatia ca descoperisem o persoana UNICA in Romania. Sufletista, calda, umana, REALA!!! Nicio clipa nu mi-am pus problema ca nu ar fi ceva in regula cu ea. Trebuie sa precizez faptul ca este romanca, dintr-un oras din vestul tarii. Vorbeam ore la telefon, ne descopeream gradual in lungi discutii (de la 9-10 seara pana la 2-3 dimineata). Sau asa credeam eu...

Ce stiam despre ea? Ca este femeie de afaceri, ca sta mai mult in strainatate decat in Romania, ca are o relatie cu un tip care sta in Londra. Nimic nefiresc pana aici.

Nu mi-am pus intrebari nici macar atunci cand imi promitea de nenumarate ori ca ne vedem si nu aparea niciodata, inventand tot felul de motive.

Pe la sfarsitul anului 2005 am primit un mesaj de la ea prin telefon ca este insarcinata. M-am bucurat nespus de mult pentru ea (firesc) asa cum s-ar fi bucurat orice prietena. In 2006, in luna mai, tin minte perfect, era de Constantin si Elena, primesc un e-mail de pe adresa Elei cu subiectul: STOP. Mesajul suna ceva de genul: "Buna, sunt iubitul Elei si tatal lui Kevin de astazi. V-am scris sa va anunt ca suntem fericitii parinti ai lui Kevin. Ela m-a rugat sa va las aceste randuri, etc". Mi-au dat lacrimile de fericire pt EA. M-am bucurat nespus. Ce poate fi mai frumos pe lumea asta decat sa fii MAMA??? E o stare care iti aduce echilibrul, frumusetea interioara ti se reflecta pe fata, asa cred eu... Luni bune nu mi-a mai raspuns la mesaje. Stiam ca s-a mutat la Londra si presupuneam ca e fericita cu iubitul ei si cu micutul.

Nu prea mai aveam nici eu timp sa urmaresc relatia pt ca in iunie plecasem la Bucuresti. Lucram in presa iar timpul meu era limitat. Prin septembrie sau octombrie 2006 ma aflam la Teatrul National unde urmaream o piesa care, sincer, ma cam plictisea... Si nu stiu ce mi-a venit atunci sa-i dau un sms. I-am scris ceva despre fericire si ea mi-a raspuns: “fericirea nu exista sau n-am gasit-o eu...” ceva de genul. La care firesc, eu o intreb de ce e nefericita, nici macar copilul nu o implineste??? La care primesc sms-ul bomba: “COPILUL??? NU EXISTA NICIUN COPIL”... A fost secunda in care o particica din lumea mea s-a prabusit. Din punctul meu de vedere cu un copil nu te joci (azi e, maine nu mai e!!!). A fost momentul in care tot universul ala pe care-l construisem in jurul ei s-a rasturnat. Momentul in care am inceput sa-mi pun intrebari… Am cautat date despre ea… Nu am gasit deloc, dar absolut deloc, lucru socant pt un om care scria zilnic mailuri si era si femeie de afaceri. Despre firma ei am gasit cateva date, dar si aici am descoperit neconcordante. Desi imi spusese ca firma ei se afla in aceeasi localitate in care locuieste, de fapt era in alta. Si dupa aceea, neconcordantele au inceput sa apara una cate una. De fiecare data cand mai descopeream ceva si doream sa discut cu ea despre asta, ori nu-mi raspundea, ori era foarte agresiva cu mine si-mi spunea sa-mi vad de treaba mea. Am suferit ca un caine atunci, urand clipa care ne-a adus aproape si am considerat o binecuvantare ziua in care am reusit sa ma detasez incet-incet de imaginea ei. Ciudat insa, sporadic, vazand ca nu-i mai acord atentie, la ceva timp, aparea in viata mea sub o forma sau alta. Nu suporta sa nu fie admirata, iubita, apreciata, spunandu-i-se cat este de interesanta... Am retezat orice cale de comunicare...

De curand insa, cand tocmai ma intrebam amuzata cum de n-a mai aparut Ela in viata mea, sunt abordata pe Facebook de o persoana care-mi cere prietenia. Aparent, nicio legatura cu Ela. Adina (sa zicem) are 23 de ani, atleta nationala, plecata in strainatate de vreo 2 ani, frumoasa, realizata. Aceeasi intrebare: cum de-a ajuns fatuca asta in viata mea si de ce sa vrea sa vorbeasca ea cu mine. Imi scria ca-mi citeste blogul, ca sunt o persoana interesanta, etc. Mirarea mea nu contenea... De ce sa vrea una ca ea (ea – 23 de ani, eu - 35) sa vorbeasca cu mine? Practic nu aveam aproape nimic in comun. Diferenta mare de varsta, ea atleta, eu profesoara, aparent nimic in comun. Primul lucru cu care m-a atins a fost ca s-a inscris in grupul Madalina Manole creat de mine pe Facebook.

Ciudat, dar nicio clipa nu m-am gandit ca si Elei ii placuse de Madalina.

Am vorbit cu Adina o scurta perioada pe mess, pana cand intr-una din zilele trecute, ma fulgera prin cap ideea ca cele doua ar putea avea vreo legatura. Nu stiu de ce, dar asta mi-a venit in minte.

Si caut pe net mai multe informatii despre Adina. Gasesc cateva interviuri in care declara ca este studenta la o facultate, iar mie-mi spusese alta facultate. Si curioasa, doresc s-o intreb. In timp ce vorbeam cu ea, ma aflam si pe profilul ei de Facebook. Si ce credeti ca-mi raspunde dupa ce o intreb: “Apreciez ca esti sincera cu mine, insa trebuia sa ma intrebi inainte sa ma stergi din lista ta de prieteni de pe Facebook”. Faza la care eu raman masca, fiindca cu o secunda inainte fusesem pe profilul ei. Deschid pagina ei de profil si raman blocata: nu mai eram prietene. Desi eu, clar nu o stersesem de acolo.

Mi s-a parut f urat ce a facut si i-am spus asta. Evident, daca doream sa nu mai faca parte din viata mea nu o mai abordam pe mess, o stergeam si de acolo, si din grupul Madalina Manole. A incercat ea sa faca niste artificii cu mine, cum ca sa intreb pe nu stiu cine de pe Facebook despre ea, de parca nu putea avea mai multe conturi acolo. Nerelevant. I-am scris intr-un mail tot ce cred despre ea, inclusiv faptul ca sunt aproape convinsa ca are legatura cu Ela (ii spusesem si ei in linii mari despre asta) si ce credeti????

Aseara NU MAI EXISTA CONTUL EI PE FACEBOOK!!!

Ce parere am despre asta?

Va las pe voi sa trageti concluziile.

Ceea ce va sfatuiesc insa, este sa aveti grija pe cine adaugati in lista voastra. Eu una m-am lecuit. Am sters ieri la persoane din listele mele, ca m-am saturat. Dar nu ma las pana nu elimin tot ce cred eu.

Curatenia de primavara pe internet

2011-03-25T21:34:00.003+02:00

Sunt asa... Nicicum... Fara prea multa pofta de viata dupa ultimele trei zile... Traiesc o rasturnare a scarii de valori si intentionez sa incep o perioada noua in viata mea.

Ultimele trei zile au fost foarte solicitante din punct de vedere afectiv si emotional. Insa mi-am propus sa le iau pe rand si sa va povestesc.

Aceasta este prima povestire. Cea a grupului constituit de mine pe Facebook pentru fanii Madalinei Manole. Un grup inchis, care nu credeam ca va avea mare succes. Singura conditie pe care o pusesem acolo era sa nu se discute despre scandalul dintre membrii familiei Madalinei (parinti si sotul ei). Se pare ca acesta a fost principalul motiv de nemultumire pentru ca invariabil, numai despre asta se vorbea. Drept pentru care, o alta persoana a deschis un alt grup si o parte din fani s-a dus si in partea cealalta. SI pentru ca nu agreez dualitatea in nimic, am decis sa inchid eu grupul meu. Si nu, nu ca sa fac cuiva pe plac ci pt ca acesta nu mai avea activitate. Nu conta activitatea muzicala a Madalinei, realizarile ei, era important ce s-a intamplat dupa... ce ea n-a mai fost.

Am ajuns la concluzia ca suntem o societate de consum, ca sustinem sus si tare ca nu ne dorim presa de scandal, stiri tablodizate, dar de fapt ASTA ne dorim!!!

Daca vreau sa discut despre Madalina, am cu cine, nu trebuie sa am un grup pe FB ca sa-i pastrez vie memoria.

O rog sa ma ierte pentru ca l-am inchis, dar cred ca EA stie mai bine si-mi intelege motivele.

Te iubesc, Mada!

INFORMATII UTILE PENTRU PARINTII CARE AU COPII BOLNAVI!!!

2011-03-19T06:33:00.006+02:00

Boala propriului copil este un moment in viata care ne lasa fara suflare, mai ales atunci cand boala este una crunta. Nu conteaza ca se numeste leucemie, talasemie, cancer, tetrapareza, neuroblastom, etc... Ti se frange sufletul cand vezi ca minunea ta, copilul care pana ieri era plin de viata, se stinge incet-incet.

Voi posta mai jos, pas cu pas, toate informatiile pe care trebuie sa le detina un parinte care a fost lovit de acest crunt nenoroc, de a-si vedea copilul bolnav.

Iata pasii pe care trebuie sa-i urmati:

- Scrieti mai intai povestea. Cat mai lunga, cu cat mai multe detalii, cu toate amanuntele!

- Realizati un blog sau un site (dupa posibilitati - blogul e gratuit, site-ul costa cativa banuti - nu foarte multi!!!)

- Strangeti actele necesare. Scanati-le, postati-le pe blog! Ordinea postarii va fi urmatoarea: prima pagina va contine povestea copilului + cateva poze. O alta pagina cu actele medicale. O pagina cu multumiri pentru cei care v-au ajutat. O pagina pentru aparitiile in presa si in televiziune.

- IMPORTANT! PE PRIMA PAGINA, ACOLO UNDE ESTE POSTATA POVESTEA, VETI AFISA INTR-UN LOC CAT MAI VIZIBIL CONTURILE DIN BANCA + BANCA SAU FILIALA + ORASUL UNDE SE AFLA FILIALA.

- o modalitate des utilizata este si cea a donatiilor paypal, foarte des utilizata de persoanele care locuiesc in strainatate si care va pot ajuta cu donatii in euro sau dolari.

- IMPORTANT!!! Daca exista nevoie de tratament in strainatate, la o clinica unde se solicita sume mari de bani (intre 20.000 si 150.000 de euro/dolari) este foarte important sa aveti DEVIZUL clinicii din strainatate, in care vi se spune ca pacientul este acceptat/ asteptat iar suma pentru operatie este de...

Este foarte important sa existe multa transparenta in cazul dumneavoastra, deoarece au existat foarte multe cazuri de persoane care au inselat bunatatea si bunavointa oamenilor prin anunturi false, prin furtul de fotografii de pe internet ale unor copilasi bolnavi, le-au postat pe propriul blog si au strans o multime de bani fara ca, de fapt, in spatele acestui blog sa existe o poveste reala. De aceea este important sa postati cat mai multe informatii pentru transparenta cazului si de fiecare data cand reusiti sa mai faceti un pas, sa scrieti acest lucru pe blog, pentru ca oamenii care au donat banutii sa inteleaga ca donatia lor a ajuns exact acolo unde trebuie si ca este folosita asa cum trebuie!

CUM MEDIATIZATI CAZUL???

- In primul rand este necesar sa va inarmati cu foarte multa rabdare si sa va asteptati si la refuzuri. Nu toti oamenii vor fi dispusi sa va ajute, nu toti oamenii vor fi politicosi cu dumneavoastra. Nu trebuie sa-i judecati: probabil nu au trait o astfel de durere ca sa stie ce inseamna. Nu va rugati pentru raul lor, rugati-va pentru binele lor! Dumnezeu va va rasplati inzecit!!!

Care sunt pasii pentru a mediatiza cazul sau blogul?

- Desigur, MASS-MEDIA, in primul rand. Bine, o sa ma intrebati cum fac rost de numere de telefon sau adrese de mail de la radiouri si televiziuni? Detin o baza de date importanta pe care v-o pun la dispozitie. E suficient sa-mi trimiteti un mail la adresa anagombos@gmail.com

- apelati la firmele de transport public din tara pentru postarea de afise cu poza copilului + numerele de cont, plus adresa blogului, in mijloacele de transport in comun.

NU UITATI DE METROREX!!! Exista acele ecrane in toate statiile de metrou care posteaza diferite anunturi (din cate stiu eu, cele umanitare sunt preluate si distribuite GRATUIT). VA VOR AJUTA ENORM! Sute de mii de romani circula zilnic cu metroul!

- Trimiteti sute de e-mailuri la parohiile romanilor (ortodoxe, catolice si nu numai) din strainatate (gasiti sute de comunitati de romani pe internet).

- O alta modalitate de a strange banuti intr-un timp relativ scurt, este sa cautati o fundatie care sa va ofere posibilitatea de a deschide linii de teledon (prin retelele de telefonie fixa, mobila sau prin sms). Modalitatea de a deschide sms pentru teledon este mai complicata deoarece trebuie sa existe o televiziune care sa va sustina cazul si sa vi-l promoveze (televiziune nationala).

- Este important sa gasiti si pe plan local un trust de presa care sa va sustina. Mergeti si vorbiti personal cu ei. Prin telefon/mail este mai usor sa fii refuzat de cineva! Realizati un dosar care sa contina toate actele copilului, cateva fotografii cu el sanatos si cu el din spital (ca sa se poata face comparatie) iar pe prima pagina a dosarului veti pune povestea copilului cu istoricul medical, cu ce ati simtit cand ati aflat diagnosticul (esentialul din povestea pe care ati afisat-o pe blog). Nu uitati ca oamenii nu au timp sa citeasca, mai ales oamenii de presa! Sunt foarte grabiti, foarte ocupati si trebuie sa le atrageti atentia asupra cazului intr-un timp relativ scurt.

- Va sfatuiesc ca acest dosar sa fie multiplicat in cateva zeci de exemplare si sa lasati cate unul la fiecare banca din oras, la fiecare patron (cunoscut sau necunoscut), la fiecare biserica din oras sau din imprejurimi.

REALIZATI UN AFIS UMANITAR CU POZA COPILULUI, POVESTEA PE SCURT (1-2 fraze), ADRESA BLOGULUI, CONTURILE DIN BANCA + NUMERELE DE TELEDON si cereti voie sa le postati peste tot unde se poate (magazine, scari de bloc, mijloace de transport in comun, stalpi, pereti si unde credeti ca e vizibil si se poate citi - realizati cat mai multe astfel de afise). Din 100.000 de oameni care citesc un astfel de anunt, abia un sfert le dau atentie si un procent si mai mic doneaza...

In cazul in care nu primiti raspuns, nu va suna nimeni, insistati!!! Cel mai greu e de patruns la televiziuni si la radiouri, la presa e mai usor.
Luati legatura cu cateva persoane pe care sa le rugati sa publice adresa blogului dvs si povestea copilului pe blogurile lor, care sunt foarte urmarite, inclusiv de cei din presa: Dan Santimbreanu, Isabela Iscru, Ana Maria Gombos (subsemnata).

Incercati sa gasiti o asociatie (ONG) care sa va reprezinte. Sunt firme care nu fac sponsorizari decat pe asociatii, nu vor sa faca pe persoana fizica.

Daca lucrati sau ati lucrat, puteti apela la conducerea firmei sa faca un anunt in firma pentru o colecta, sau chiar si la firmele colaboratoare. Firmele pot face sponsorizari fara sa aiba nimic de pierdut. In loc sa dea impozit la stat dau bani pentru o cauza nobila. Doar ca multi nu stiu asta. Trebuie doar sa indeplineasca niste conditii (contabilii sigur stiu desore ce e vorba, scrie totul in Codul Fiscal) si pot da bani pentru cazuri umanitare.

NU DISPERATI! NU RENUNTATI! NU ABANDONATI! Este greu, dar nu imposibil! Nu incercati sa inspirati mila, ci demnitate! Nu va doresc sa aveti nevoie de aceste informatii, dar daca din intamplare aveti nevoie de ele, sper sa va ajute si Dumnezeu sa va intareasca si sa fie alaturi de dumneavoastra in aceasta grea incercare!

Va sunt alaturi cu tot ce aveti nevoie la orice ora din zi sau din noapte!

EURO PUBLIC JOBS BRASOV - o teapa pentru romanii naivi!

2011-02-20T20:52:00.004+02:00

Iata ca, detasata fiind de experienta nefasta pe care am avut-o in Italia cu aproape un an in urma, am hotarat sa va scriu despre faimoasa firma de recrutare, care probabil crezand ca am uitat toata problemele pe care mi le-au facut (ni le-au facut!!!) acolo, s-au amagit cu gandul ca am uitat si ca voi trece sub tacere tot ce s-a intamplat atunci.

Ei bine, s-au inselat!

Anul trecut, satula fiind de situatia din tara noastra, am hotarat sa-mi incerc norocul in strainatate. Am vrut neaparat sa plec printr-o firma de recrutare a fortei de munca, aceasta parandu-mi-se calea cea mai sigura pentru a beneficia de seriozitate si siguranta.

Dupa indelungi cautari pe internet am gasit firma EURO PUBLIC JOBS din Brasov, avand sediul in Str. Muresenilor. Mi s-au parut foarte seriosi, reclama pe care si-o fac pe site fiind una de exceptie.

Ei bine, stiti povestea cu "afara-i vopsit gardul si inauntru-i leopardul"? Cam asa a fost si cu ei!

I-am contactat si mi-am respectat obligatiile din contractul (care nu are nimic de-a face cu ce scrie pe site) pana la ultima virgula. Mi-am platit inclusiv bagajul pentru avion, 25 de euro in plus (bani pe care nu i-am mai recuperat), iar cand am ajuns la aeroport, mi s-a spus ca pentru mine s-a platit doar biletul, nu si bagajul de cala si am fost nevoita sa mai scot 25 de euro din buzunar.

L-am sunat pe patronul firmei, Deaconu se numeste, si i-am cerut explicatii, insa el a inceput sa urle la mine si sa-mi vorbeasca in cel mai infect mod cu putinta pentru o eroare care le apartinea!!!

Am considerat asta un prim semn ca nu ar fi trebuit sa fiu acolo, ca nu ma aflu unde trebuie. Cand am ajuns la Napoli, am fost preluate (eram 4 fete) de un domn foarte, foarte dubios. Vicenzio se numea. De la bun inceput mi s-a parut suspect modul lui de comportare. Ne-a dus pe toate 4 intr-o casa de la periferia orasului Napoli, nu mai retin exact cum se numeste localitatea. Casa in sine era foarte ok, numai ca nu era absolut deloc incalzita (eram in luna februarie si era foarte, foarte frig) iar mancare nu ni se dadea absolut deloc.

Cand am ajuns, mai era acolo o doamna din Romania, care statea deja de o luna si care in afara de faptul ca se imbolnavise foarte rau a declarat ca a fost violata de acest domn, Vicenzio. Eu nu stiu daca este asa sau nu. EU va spun ce am aflat cand am fost acolo.

De la bun inceput am mentionat f clar ca eu vreau sa lucrez ca baby-sitter.

Bun. A doua zi, dupa ce Vicenzio ne-a lasat acolo si am dormit imbracate fiindca era un frig groaznic, a venit dimineata pe la 10 sa mergem cu el pentru a ne cumpara cartele de Italia ca sa putem anunta si noi acasa ca am ajuns bine, fiindca roamingul era f scump. Dupa ce ne-a dus la un magazin (pe mine si pe Antoanela, una din fetele din grup) pe drumul de intoarcere, m-a intrebat daca sunt casatorita. I-am raspuns cu italiana mea stalcita si ajutata de Antoanela ca nu vad ce legatura are cu ce vreau eu sa fac. El razand, i-a spus Antoanelei ca am nevoie de un barbat la care sa ma plaseze. Eu am inteles absolut tot si am rugat-o pe Antoanela sa-i transmita ca nu am nevoie sa ma plaseze la barbati fiindca nu de asta am venit in Italia. El, tot razand, mi-a spus ca asa spun acum, insa mai tarziu o sa-mi placa.

Ajunse acasa am vazut ca a iesit in curte, a dat un telefon si mi-a spus sa ma imbrac fiindca vine un domn si vrea sa ma prezinte. Eu am spus f raspicat ca nu fac acest lucru si ca daca mai insista telefonez in Romania la domnul Deaconu. Probabil ca nu m-a crezut. Acel domn contactat de el a venit si a plecat o alta fata la el acasa. Fata respectiva mi-a spus ca domnul respectiv s-a purtat foarte frumos cu ea, ea i-a facut menajul, DAR i-a facut si anumite propuneri pe care ea le-a refuzat si sunt convinsa de acest lucru.

Mie, sincer, mi s-a facut brusc teama si am sunat in tara la domnul Deaconu, patronul firmei EURO PUBLIC JOBS, si i-am spus ce s-a intamplat si l-am rugat sa faca ceva sa ma scoata de din acea casa, de la Vicenzio. Domnul Deaconu l-a sunat pe Vicenzio si i-a spus probabil ceva, fiindca apoi italianul a venit foarte nervos si mi-a spus sa-mi fac bagajele si sa plec unde vreau fiindca i-am spus domnului Deaconu ca el plaseaza femei romance la italieni. I-am spus ca eu nu plec nicaieri. Sincer va spun ca mi s-a facut foarte frica, fiindca ma aflam intr-o tara straina, fara bani prea multi, fara niciun sprijin din partea romanilor de acolo, care s-au facut ca nu ma cunosc cand i-am sunat. In ultima instanta mi-as fi luat bagajele si as fi mers la politie si as fi fost trimisa inapoi in tara. Insa l-am sunat din nou pe domnul Deaconu si i-am spus ca Vicenzio vrea sa ma dea afara din casa si d-l Deaconu mi-a spus sa ne facem bagajele toate 4 si sa fim pregatite ca il trimite pe un alt agent de-al lui dupa noi, Salvatore se numea.

Asa am facut si asa am scapat de la Vicenzio, fiindca asta e cuvantul potrivit (am scapat!). Cand am ajuns la Salvatore, am fost cazata intr-o casa, undeva in spatele unei curti. Bucataria se afla la subsol, loc in care am fost nevoite sa stam in fiecare zi, cat era ziua de lunga. Nu aveam voie sa iesim nicaieri, nici macar in curte sa vorbim la telefon, fiindca nu aveam semnal la subsol. Singurul lucru bun a fost ca la Salvatore ni s-a dat mancare! Ajunse acolo, am intalnit alte 4 sau 5 romance care erau aproape disperate ca nu le gasise de lucru Salvatore. Eu i-am spus lui Salvatore ca vreau sa fac baby-sitting si el, foarte binevoitor, mi-a raspuns ca are deja o doamna care-si doreste asa ceva.

Abia a treia zi de dimineata m-a dus la doamna care cauta un asa-zis baby-sitter pentru ca, intre timp, a plasat doua dintre fetele care venisera cu noi, ca menajere la 2 hoteluri.

Asta este a doua parte din contract care nu s-a respectat: una a fost plasata la un hotel pentru 600 de euro pe luna fara sa i se asigure masa, ci numai cazarea, iar cealalta a fost cazata la un alt hotel cu 500 de euro pe luna dar platindu-i-se si cazarea.

Deci sumele alea scrise pe site-ul lor sunt o gogoritza. Nu plateste nimeni in sudul Italiei, nici ca menajera particulara, nici ca menajera la hotel 1000 de euro pe luna. Nici italiencelor lor nu le dau 1000 de euro, d-apoi romancelor.

Bun. A treia zi de cand am ajuns la Salvatore m-a luat si m-a dus la doamna care avea nevoie de baby-sitter. Ajunsa la fata locului mi s-a spus ca programul meu era urmatorul:

1. Sa ma trezesc dimineata la 7, sa le fac curat si sa le pregatesc micul dejun, dupa care ei plecau la lucru si eu ramaneam cu mama ei, o femeie al carui singur scop in viata era curatenia, era pur si simplu maniaca. In fiecare zi trebuiau spalate geamurile, frecat podele, facut paturi, spalat vase, spalat rufe, cam cum facem noi la Paste si la Craciun cand rasturnam toata casa cu fundu'-n sus. Mai aveam sa dau cu var si era tacamul complet.

2. Toate treburile astea trebuiau terminate pana la ora 16 cand soseau copiii de la scoala. De la 16 la 20 trebuia sa stau sa ma joc cu copiii si dupa ora 20 sa stau cu ei la masa, la pizza si la bere pana la 1 sau 2 noaptea cand le plecau musafirii, sa fac curat in urma lor si apoi sa ma odihnesc iar a doua zi sa o iau de la capat de la ora 7.

Asta se numeste baby-sitting in conceptia lor, iar fabuloasa suma cu care eram platita pt aceste servicii era de 500 de euro.

In afara de toate astea, nu aveam voie sa ies cu copiii in parc sau afara, nu aveam voie sa fac niciun fel de cumparatura, singura zi cand aveam voie sa ies era duminica, ziua mea libera, singura zi libera pe care o aveam si cand toate magazinele in Italia sunt inchise (sau aproape toate).

Am refuzat acest job si l-am rugat pe Salvatore sa ma duca in alta parte.

M-a dus la o batrana, care saraca de ea, era tare cumsecade, chiar ne intelegeam f bine, incepusem sa vorbesc aproape cursiv italiana si nici nu aveam mare lucru de facut, insa noaptea mi-a fost foarte, foarte rau, am vomat, am avut febra si dureri de burta, iar batranica l-a sunat pe Salvatore a doua zi dimineata si i-a spus sa vina sa ma ia de acolo, fiindca ea n-are nevoie de oameni bolnavi, de parca zici ca venisem cu cine stie ce boala contagioasa sau incurabila.

Salvatore m-a luat si mi-a spus ca trebuie sa plec acasa, fiindca sunt prea pretentioasa.

Am plecat pe cont propriu de acolo cu o alta fata si dupa vreo 2-3 zile, am reusit sa ne intoarcem acasa tefere si nevatamate.

Da, oameni buni, am fost prea pretentioasa sa-mi doresc o viata mai buna, sa fiu tratata normal, sa fiu tratata ca un om, nu ca o sluga. Abia atunci am inteles la ce umilinte inimaginabile sunt supuse romancele care ajung in strainatate, cat trebuie sa stranga din dinti ca sa poata sa stranga un banut sa trimita in tara.

Eu una, neavand obligatii, am spus pas si am zis "fie painea cat de rea, tot mai bine-n tara mea" si m-am intors. Cum? In ce fel? asta e alta poveste.

Aveti grija toti cei care doriti sa plecati prin firme de recrutare.

Contractul pe care eu l-am semnat cu EURO PUBLIC JOBS a fost ZERO in Italia. Nu a pus nimeni niciun pret pe el. Nici Vicenzio, nici Salvatore, nici angajatorii pentru care noi eram munca la negru.

Nu se castiga atat cat scrie pe site, se castiga mult mai putin.

Nu se respecta nimic din ce vi se spune in tara iar daca trimiteti banii dinainte pentru avion, nu faceti prostia sa platiti ca mine banii pentru bagaj dinainte. Mai bine va pastrati banii si va platiti bagajul la aeroport.

Asta in cazul in care vreti sa aveti de-a face cu aceasta firma si cu tot ce presupune ea.

Mentionez ca la ora actuala sunt profesor titular de limba romana, am fost jurnalist si sunt mandra ca am stiut sa ma impun si ce sa fac intr-o situatie de criza, sunt mandra ca nu m-am lasat calcata in picioare si sunt mandra ca am reusit sa mai scap din acel infern inca doua persoane care mi-au multumit pentru asta!

Pentru orice alte informatii, va stau la dispozitie!

Ruga pentru Madalina

2011-02-19T15:32:00.003+02:00

Rasare o lumina-n infinit

E steaua mea sau mi se pare?

Mi se parea ca se zareste in zenit

O umbra diafana calatoare.

Cu tipat mut ea s-a-naltat la cer, brusc, intr-o vara,

Cand curcubeu si cer se impleteau visand,

Suflet fragil si trist de-ndurerata caprioara,

Firava stea spre raiul celor dragi alunecand.

Da-i Doamne liniste deplina si iubire,

Aseaz-o langa-a ingerilor cor,

Da-i sufletului ingerasca alcatuire,

Iar noi de aici, ne vom ruga la ea cu dor!

Montaj literar dedicat zilei de 8 Martie

2011-02-13T19:24:00.001+02:00

Mama de Petre Ghelmez

Ea este unică pentru că ne-a dat viaţă. Viaţa se dă o singură dată şi este singurul bun care nu are asemănare pe pământ şi nici în univers. Ceilalţi, în jurul nostru, ne pot dărui dragostea lor, gândurile lor, gândurile lor de lumină şi adevăr, ne pot aduce la picioare soarele şi luna de pe cer.

Dar mama ne-a făcut să existăm!
Ne-a făcut să fim!

Noi suntem parte din ea şi ea este parte din noi. Poate să-şi uite lumina raza din care s-a născut? Poate picătura sărată, smulsă din apa mării, să uite marea? Bucuriile, durerile, speranţa şi înălţările au pentru noi sensuri complicate şi nestatornice. Pentru Mama ele au un singur sens: către noi. Ea se bucură pentru noi, suferă pentru noi, speră pentru noi şi i se umple sufletul de vuietul zborului înălţărilor noastre.

Există vreun om pe pământ care să fi dat mai mult şi să fi primit mai puţin decât Mama?

În adăpostul grijilor ei s-a zidit liniştea noastră. Braţul ei ne-a fost acoperământ şi apărător de primejdii. Cântecul ei ne-a făcut somnul lin şi adânc. Cu vorbele ei am început să dăm numele lucrurilor şi fiinţelor, zidind lumea din nou. Ea s-a bucurat când am făcut primii paşi şi tot ea s-a întristat când ne-am rănit genunchii sau fruntea pe scara muntelui de lumină pe care am pornit să urcăm la începutul începutului.

A sărutat rana şi rana s-a vindecat. Cine, în afară de Mama, mai poate săruta o rană şi rana să se vindece?

A plâns ea ca să nu plângem noi.

A răbdat ea, ca să nu răbdăm noi.

Pentru toate acestea şi pentru atâtea altele, o să plătim cu un singur cuvânt: Mama. Cine altcineva, în această lume, poate dărui totul în schimbul unui singur cuvânt?

Drumurile noastre în lume pot fi lungi şi întortocheate... dar drumul acesta are mereu un început. Iar începutul acesta este în braţele Mamei.

Ştiu! În pădurea de minuni a lumii rămânem datori tuturor cu un gând, cu o tresărire de suflet, cu o privire înfiorată de dragoste şi de bucurie: spicului – că ne-a hrănit; vântului – că ne-a cântat; frunzei – că ne-a umbrit; prietenului că ne-a însoţit...

Mamei îi rămânem datori pentru totul!

Cum să-i mulţumim acestei fiinţe care nu aşteaptă mulţumiri? Cum să răsplătim această fiinţă care nu aşteaptă răsplată? Cum să-i întoarcem jertfa şi dragostea, când jertfa şi dragostea sunt singurele lucruri care nu se pot întoarce?

Îngăduie-mi să-ţi sărut dreapta şi fruntea. Mamă a mea şi mamă a tuturor fiilor şi fiicelor lumii! Sărutul meu arată cât sunt de sărac în faţa bogăţiilor jertfelor tale. Dar numai tu pe această lume poţi dărui o viaţă pentru un singur sărut de recunoştinţă!

Tu esti, mama!

De Petru Demeter Popescu

Când eram copil odată,mama mea învăţătoare

M-a luat cu ea la şcoală,doar aşa,într-o plimbare.

Şcoala mi-a părut castelul,iară clasa cu fereşti

Poza mândră întâlnită într-o carte cu poveşti.

Ea,ţinându-mă de mână,mă purtă spre banca-ntâi

Şi o scurtă mângâiere mi-aşeză la căpătâi.

Banca-naltă,eu mai singur decât cucul mă simţeam

Şi-aşezat aşa pe vârfuri tot la mama mea priveam.

Aş fi vrut să fiu acolo lângă ea şi nu aici

Lâng-aceşti copii din clasă,mult mai mari,dar tot pitici.

Am aflat chiar fiindcă mama tuturor le surâdea

Când ştiam că numai mie ea acasă îmi zâmbea.

După un timp,pe care astăzi poate doar l-am tălmăcit,

Clasa-ntreagă,întrebată,a fost pusă la ghicit.

-Dragii mei,să-mi spuneţi mie,a-nceput învăţătoarea,

Cine muntele-l întrece-n înălţime,iară marea

O întrece în mărime prin atâta bunătate?

Ce fiinţă este-n lume cea mai scumpă dintre toate,

Care mângâie când doare,care cântă când mângâie,

Stând de strajă suferinţei pruncilor la căpătâie?

Cine este-acea fiinţă fără care nu se poate,

Cea mai dragă,cea mai mare şi mai bună dintre toate?

Clasa-ntreagă se gândeşte…ochii mari,mintea-ncordată.

Un băiat parcă e gata să răspundă….şi o fată….

Nu ştiu ce fior mă prinse şi pe mine-ntr-o suflare,

Am uitat că sunt în bancă,mama că-i învăţătoare,

Şi pe când băieţi şi fete mâna ridicau în sus,

Eu,cu voce îndrăzneaţă,cu iubire de nespus,

Le-am luat-o înainte şi-am strigat fără de seamă:

-Cea mai scumpă din fiinţe-n lumea asta….

TU EŞTI, MAMĂ !

Mama de Panait Cerna

Din vârsta fericirii fără minte

Icoane dragi mi-apar mereu-nainte :

De lume răzleţită şi sfioasă,

In ramă de salcîm zăresc o casă.

Şi-n casă, într-un colţ întunecat,

Văd un copil de mama lui certat.

El mâinile şi-ntinde spre iertare,

Dar ea-i tăcută şi nendurătoare.

Din toţi câţi trec, nu-i nimeni să-l aline !

Şi plânge-năbuşit copilul –

Ş-adoarme în suspine.

Dar peste noapte-o biruieşte dorul –

Din somnu-i sare muma,

Şi spre ungherul unde-i doarme-odorul

Păşeşte-n vîrful degetelor numa.

Pe somnul lui cel fin

Duioasă se-nclină ;

De-al vieţii sale chin

Un zâmbet i-animă.

Zbucneşte fără’ zăgaz

Iubirea ei mută –

Şi plânsul lui obraz

Plângând îl sărută.

Şi mii de mângâieri

Pe creştet i-adună –

De ziua cea de ieri

Ce dulce-l răzbună !

El simte cum s-apleacă peste dânsul

O umbră bună ce l-ar dezmierda –

Şi-ntr-un suspin, pe cînd ea-i şterge plânsul,

Intinde braţele lui mici spre ea.

De gâtul ei s-atârnă în neştire –

Toţi îngerii din ceruri îi sînt fraţi !

Invăluiţi de-a candelei lucire,

Copil şi mamă dorm îmbrăţişaţi…

Tu, inimă de mamă, soarta mea,

De ce mi-ascunzi tu darurile tale ?

Căci la pământ căzui cu sete grea

Şi iată ! a secat izvoru-n cale…

La porţi străine am cerşit iubire,

Şi porţile cu zgomot s-au închis ;

Iar unde-am vrut să picur fericire

Am otrăvit dumnezeescul vis.

O, mamă ! o nădejde mă mai ţine :

Că n-ai să-ţi uiţi copilul în străini –

Că în curând mă vei chema la tine,

Să gust din rodul veşnicilor spini…;

Că, bună, vei veni să-mi vindeci rana

In clipa sfântă cînd voi adormi,

Cînd sub pleoape voi strivi icoana

Acestei lumi – ce n-a fost, nici va fi…

Inalţă-mă atunci, spălat de rău,

In lumea inimii ş-a frumuseţii,

Să mă deştept din somnul greu al vieţii,

Plângând, de mult noroc, la pieptul tău

Cantec de leagan pentru mama de Grigore Vieru

CANTEC DE LEAGAN PENTRU MAMA

Dormi-adormi, maicuta draga,

Dorm nepotii tai de fraga,

Dorm si blidele spalate,

Dorm si rufele curate;

Dorm trudite-a scarii trepte

Langa cuibul meu de pietre,

Doarme-n tihna greierasu-n

Clopotelul de la usa;

Doarme casa ta batrana,

Doarme via sub tarana.

Dormi! Prin vis, pe val de mare,

Sa te vezi copila mare,

Langa-un ciob si o cordica

Sa te vezi copila mica.

Sa te vezi si mai nainte:

Cand erai cum nu tii minte.

Dormi, maicuta mea albita,

Dormi, maicuta mea iubita!

Cantec de leagan de Stefan Octavian Iosif

Hai, odor, hai, pasarica,

Dormi, o, dormi fara de frica,

Sa te-alinte

Mos cuminte

Si sa-ti cante-ncetinel:

"Mugur, mugur, mugurel..."

Ingeri vin tiptil si-alene

Sa te mangaie pe gene

Si mi-ti leaga-n

Dulce leagan

Fraged trupusor de crin,

Ca s-adormi frumos si lin...

Ce tresari?...Nu-i nime, nime...

Liniste si-ntunecime,

Doar zefirul, musafirul

Cel sagalnic si pribeag

A trecut pe langa prag...

Si-a trimis o gaza mica

Sa-ti aduc-o scrisorica

Si sa-ti spuna

Noapte buna

Ca si el, satul de drum

Merge sa se culce-acum...

Multumesc, Yves Rocher!

2011-02-04T18:50:00.003+02:00

Eram de mult timp in cautarea unor produse cosmetice care sa ma satisfaca in raportul calitate/pret.

Am testat foarte multe produse de pe piata, la majoritatea avand alergie. Am un ten alergic la nenumarate produse si de aceea trebuia sa gasesc ceva care sa ma ajute sub toate aspectele. Acum 2 ani am primit cadou de la o prietena o crema de noapte, marca Yves Rocher. Mergand pe principiul "Hai s-o incerc si pe-asta" am inceput s-o folosesc constant si am fost extrem de multumita de rezultatele extraordinare pe care le-a avut asupra tenului meu. Stiu ca suna ca un fel de reclama sau ca un cliseu dar va jur ca exact asa a fost.

Anul trecut, cand a venit prietena mea, Adina, din Franta, acolo unde lucreaza de cativa ani, am intrebat-o (locuind in tara cosmeticelor) ce firma i se pare cea mai buna si ce mi-ar recomanda sa folosesc. Mi-a spus simplu: "Yves Rocher. Am card la ei si am o multime de facilitati, de cadouri, aproape toate produsele lor sunt BIO si nu sunt scumpe deloc".

In Romania se gasesc destul de greu magazinele Yves, insa am avut norocul sa gasesc unul chiar in Mall Sun Plaza de unde-mi fac cumparaturile frecvent. In prima luna, am primit cardul de fidelitate de la ei, mi-am cumparat doua produse de machiaj, am primit stampilutele de fidelitate + un cadou de la ei, dar si un card de 30% reducere pentru urmatoarea luna cand voi veni la cumparaturi la ei. Asa am facut si pentru cumparaturi de 100 ron, am platit doar 70 ron. Am venit si in octombrie, noiembrie si decembrie, iar procedeul era acelasi de fiecare data. Aveam 30% reducere la diferite produse din cuponul primit cadou cu o luna in urma si primeam unul pentru luna urmatoare. In luna ianuarie, fiind un pic mai stramtorata cu banii, nu am mai mers sa-mi cumpar ceva de la ei. Eram tare necajita din cauza ca pierdusem si reducerea (fiindca la pret intreg unele produse au preturi maricele) dar si cuponul pentru luna urmatoare.

EI bine, astazi am fost extrem de incantata sa descopar in cutia postala de acasa cuponul de reducere pentru lunile februarie si martie.

O mica atentie pentru clientii lor fideli! Iar pentru acest lucru, am simtit nevoia nu numai sa le multumesc dar si sa popularizez acest lucru pe Facebook si pe blogul meu, poate se gasesc chiar si printre prietenii mei viitori clienti ai marcii Yves Rocher.

In nicio luna nu am platit mai mult de 100 ron pe produsele Yves. Sunt minunate si vi le recomand cu caldura si cu toata increderea.

Multumesc din suflet, Yves Rocher!

P.S. Va jur ca nu ma plateste nimeni sa le fac reclama! :-))))

La Multi Ani, Malina!

2011-01-29T06:46:00.003+02:00

Azi e ziua prietenei mele, Malina Olinescu!

As vrea sa simti fiecare gand frumos indreptat astazi spre tine... Fiecare stea pe care am rugat-o sa straluceasca pentru tine... Fiecare ruga indreptata spre Cer atunci cand ai avut nevoie.... Fiecare vis in care te-am regasit...

Iti multumesc ca existi!

Esti o minune de om, speciala si binecuvantata!

La Multi Ani cu tot dragul!

La Multi Ani si mamei tale!

Te iubesc si te imbratisez de mii de ori!

Drum bun, iubire!

2011-01-23T21:24:00.003+02:00

La ceas tarziu, de seara, ganduri pentru tine...

Daca-as putea acum sa ajung la tine,

In lunga noapte ce te inconjoara,

As lua cu mine-a amintirilor povara,

Si le-as lasa durerea sa-mi aline.

Cand ochii tai frumosi spuneau povesti,

Si cand surasul iti era tacere,

Ma mangaiai timid cu-o adiere

De nestemate dulci, copilaresti...

Imi daruiai un zambet de copil

Aveai in ochi lumina si candoare,

Parca ma mir si azi de acea-ntamplare,

Tu “fata draga”, floare de april...

De neastampar iti era faptura,

Iar sufletul cel gol prea mult ardea,

Si cantecu-ti iubire raspandea

Si delicata iti era alura...

Mi-ai daruit atatea nestemate,

Te port mereu in inima si-n gand

Esti raza diafana, dor plapand,

Drum bun, iubire, in serenitate!

Celor care doneaza

2011-01-19T11:22:00.002+02:00

(Preluata de pe Facebook)

Cel ce donează este constient
De importanţa sa de om aparte,
E ancorat puternic de present
Şi se gândeşte-n viitor departe.
Cel ce donează este un erou,
Un om de caracter, cu bunătate.
Mentalul său are un înalt ecou
Şi sufletul cuprins de puritate -
Cel ce donează e un om de lume,
C-o inimă mai mare decât el
Şi chiar de-i anonim ca nume,
Mai nobil e ca regii cu castel.
Slaviţi să fie cei care donează,
Şi Dumnezeu sa-i apere mereu!
Ei în trăirea aceasta tot vibrează,
Din sânge dăruind celor la greu.
Nu este o răsplată pe masură
Pentru aceste suflete alese
Sunt minunaţi prin propria caldură
Perfecţi în neuronice procese –
Şi-s mulţumiţi ştiind că au donat,
Contribuind la binele cuiva
Fie copil, femeie sau bărbat
Care, desigur, se vor întrema.

Senzatii noi...

2011-01-16T20:19:00.002+02:00

Când te întalnesti cu cineva special

adormi
cu gandul de a-l visa
si te trezesti
asteptându-te sa-l gasesti ...

Stii ca nu te poate vedea ...

stii ca este departe
din ochii tai,
dar nu din gandurile tale ...
din inima ta ...

Cand gasesti o persoana speciala
In viaţa ta apar modificări:
tie ti-e dor de ea,

Ei de tine... si incet
au aparut deja sentimentele...

Poate că este prea devreme
s-o numesc iubire ...
dar prea târziu,
pentru a merge înapoi...

Cand te intalnesti cu cineva special
totul are o culoare diferita:
culoarea marii ...
mirosul de vant ...

Stiu ca este un vis,
dar sa te simti atata
dorinţă,
de a visa ...
şi sa-ti doresti sa te regasesti

in culoarea ochilor lui,
in parfumul gandurilor sale,
in sărutările lui...

in căldura corpului sau ...
in atingerea mâinilor sale ...

Când te întâlneşti cu cineva special
esti prea fericit sa
gândeşti si să înţelegi,

Ratiunea dispare
pentru că ştii că ea este
persoana speciala
pe care o aştepţi!

6 luni

2011-01-14T07:04:00.003+02:00

Iubita mea Printesa,

Mi-e nespus de dor de tine... Trece vremea incredibil de repede si eu tot astept sa te intorci de undeva, din Nirvana... Nu mai am cuvinte... Nu mai am lacrimi... Nu pot decat sa te iubesc, asa cum stii ca te-am iubit tot timpul...

Zbor lin printre ingeri, Madanutz!

Dumnezeu si Einstein

2011-01-10T11:23:00.001+02:00

Profesorul unei universităţi importante şi-a provocat studenţii să răspundă la următoarea întrebare: „Dumnezeu a creat tot ceea ce există?”. Un student a răspuns ferm: „Da!”

Profesorul a pus o nouă întrebare: „Dacă Dumnezeu a creat totul înseamnă că el l-a creat şi pe diavol. Şi de vreme ce acesta există (aşa cum putem observa în propriile noastre acţiuni) înseamnă că Dumnezeu e cel rău?” Studentul nu a putut răspunde la această supoziţie, lăsând profesorul să concluzioneze că el a „demonstrat” că „credinţa în Dumnezeu” este o poveste pentru copii, deci prea puţin credibilă.

Un alt student a ridicat mâna şi a cerut să pună o altă întrebare. Studentul s-a ridicat în picioare şi a întrebat: „Domnule Profesor, starea de frig există?”. „Bineînţeles” i-a răspuns profesorul „Ce întrebare e asta? Cu siguranţă că există, nu ţi-a fost frig, n-ai tremurat niciodată?”

Proaspătul student răspunse: „De fapt starea de rece nu există. În concordanţă cu legile fizicii, ceea ce noi considerăm rece, reprezintă de fapt absenţa căldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atâta vreme cât transmite energie (căldură). Zero absolut reprezintă absenţa totală a căldurii, dar starea de rece nu există. Ce am făcut noi este doar să creăm un termen care să descrie ce simţim când nu primi căldură în organism”. „Şi” continuă studentul ”întunericul există”?

„Bineînţeles” răspunse profesorul. De această dată studentul zise: „Vă înşelaţi din nou, domnule profesor! Nici întunericul nu există. Ceea ce există de fapt este doar absenţa luminii. Lumina poate fi studiată, întunericul nu. Nici nu poate fi fracţionat întunericul, lumina da. O simplă rază de lumină alungă întunericul de pe suprafaţa pe care ajune raza de lumină. Întunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se întâmplă când nu avem lumină”.

În sfârşit, studentul îl întrebă pe profesor: „Domnule profesor, există răul absolut?”

Profesorul îi răspunde: „Bineînţeles că există. După cum am menţionat la începutul discuţiei, vedem violuri, crime, violenţă peste tot în lume, toate astea sunt întruchiparea răului”.

Studentul răspunse: „Domnule profesor, răul absolut nu există. La fel cum am demonstrat în celelalte două cazuri, rpul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absenţei lui Dumnezeu în inima omului”.

După toate acestea, profesorul îşi dădu jos pălăria şi nu mai spuse nimic.

Numele acestui tânăr era Albert Einstein.

Creatii literare dedicate poetului nepereche Mihai Eminescu

2011-01-07T20:42:00.005+02:00

IN ATENTIA CADRELOR DIDACTICE DE LIMBA ROMANA!!!

Pentru ca se apropie cu pasi repezi ziua de 15 ianuarie pe care in fiecare an o dedicam Poetului National Mihai Eminescu, am cules pentru dumneavoastra, dragi colegi, din bogata mea colectie de poezii si cantece, cateva creatii dedicate inegalabilului autor.

Mentionez ca publicarea acestora pe un site de specialitate mi-a fost interzisa, de aceea vi le daruiesc cu drag aici, pe blogul meu. Sper sa va foloseasca si sa va bucurati de ele!

Toamnă cu zei

(pentru Eminescu şi Creangă)

de Vasile Zamfir

Mi-e drag, mi-a devenit nespus de drag,

Când simt în piept parfumul crizantemii,

Să mă opresc un ceas lângă un prag

De cârciumă, unde ciocnesc boemii.

La hanul toamnei, când în cramă vinul,

Oprit din fiert, e doar un zumzet numa,

Când carul-mare-şi scutură ciorchinul

Şi pe acoperiş sclipeşte bruma,

Atunci, la ceas târziu, la han de zgură,

Într-un ungher de târg provincial,

S-ascult în noapte un zgomot de trăsură

Şi câini lătrând cu glas patriarhal.

Şi-aş vrea atunci, mi-ar fi nespus de drag,

Să se deschidă uşa la dugheană,

Să treacă umbre sfinte peste prag,

În ciocnet de pahare şi de cană.

Să văd doi domni, venind din altă vreme,

Rămaşi aşa, ca împietriţi în veac,

Cu plete unul (chipul ca din steme),

Cellalt în haine groase de şiac.

La mese-apropiate, tăinuind

Ei doi, sporovăind la ceas de noapte;

Eu, la o parte, să-i privesc cu jind.

(În oale vin – cât în dugheană şoapte).

Venind aşa, cu ochi înlăcrimaţi,

Să îngenunchi pe cea din urmă treaptă,

Şi-n timp ce ei mă vor privi miraţi,

Să le sărut sfinţita mână dreaptă.

Eminescu

de Victor Tulbure

E muntele cu stele-n căpătâi!

E valul care s-a-nălţat şi nu e!

E soarele ce pleacă să apuie

Ca să răsară-n ceasul lui dintâi!

Si râul, ramul, buciumul şi plânsul,

Revolta dintre piatră şi amnar,

Şi viersul unui dulce grai amar

Se varsă-nr-însul şi încep dintr-însul.

Şi-n aur viaţa de ni s-ar preface,

Noi fără el ce-am fi decât un ciot

În codrul unor freamăte sărace?

Când spunem Eminescu, spunem tot!

Lui Eminescu

de Ion Bănuţă

Marea cheamă împăratul

Poeziei înserării

Şi durerea se răsfrânge

În nemărginirea zării.

Luna, vechea lui copilă

Toarnă-argintul în durere

Şi pe fruntea lui de geniu

Pune umbre de tăcere.

Noapte! Eminescu doarme

Şi seninu-i joacă-n geană,

Numai marea în restrişte

Plânge plâns de cosânzeană.

Împăratu-n togă neagră,

Stă pe tron în slava mării,

Iar eu cat în valuri cheia

Poeziei şi-a visării.

La marginea mării

(În memoria lui Eminescu)

De Mircea Micu

Te-am înălţat cu faţa către mare,

Să-ţi fie somnul blândă alinare.

Dar chipul tău frumos cioplit cu dalta

Nu-ncape-n apa zărilor-înalta.

De-aici, târziu, spui versul tău de seară,

Şi vântul îi şopteşte peste ţară;

Şi codrii, treji, îşi înfioară creanga,

Izvoare râd, se tânguie talanga...

Şi marea-n jurul tău, clocotitoare,

Îţi cântă îmblânzită la picioare;

Şi pescăruşii-ţi vin – de ochi aproape –

Şi tu-i adormi cu focul de sub pleoape.

Iar noaptea, din statuie urcă în spaţii

Luceafărul spre-nalte constelaţii.

Lui Mihai Eminescu

De Victor Eftimiu

Şi floarea teiului e-n toi

Furtunile se potoliră

Mai freamătă măiastra liră

Mai cântă Eminescu-n noi.

Prelung ne-ajung şi ne străpung

Frânturi de simfonie gravă,

Ca din adâncuri de dumbravă

Ecoul cornului prelung.

A fost odată ca-n poveşti

Un trubadur cu fruntea clară...

În înălţimea selenară,

Mihai, de unde ne priveşti?

Ce căi lactee ţi-au întins?

În ce noian de vâlvătaie

Unde luceferi de-ntretaie

Veghează ochiul tău nestins?

Iubiri, revolte, înălţări,

Turnate-n formă lapidară,

Melancolia lui amară

Le-a închinat acestei ţări...

Slăvită pomenirea fie-i

Acelui ce s-a stins la fel

Cu Puşkin, Mozart, Rafael,

În tinereţea bărbăţiei!

Pe mâini subţiri şi buze reci

Să-şi cearnă toamna trandafirii...

Deschisă-i poarta nemuririi...

Prin arcul de lumină, treci!...

Lui Eminescu

De Niculae Stoian

Scriem de mult, dar Eminescu, unul,

S-a smuls din aşteptarea milenară

Ca într-un alt descălecat de ţară

Cu EL poet se proclamă românul.

Luceafăr blând de ziuă şi de seară,

Iubirii dulce-i înfioară sânul

Şi-i peste orice inimă stăpânul

Ca doina peste codru-n primăvară...

Pe când şi noi ne facem datoria,

Ştim ori nu ştim ce s-o alege mâne:

Cătăm în om şi-n versuri Poezia.

Dar şi cu cât îl vom urma, rămâne,

Prieten mai legat cu veşnicia,

Statornic domn „scripturilor române”.

Lui Eminescu

De Petru Popescu

Fiindcă astăzi este ziua ta,

Cum ieri a fost şi mâine o să fie,

Şi calendarul iar se va mira,

Neaşteptând festiva-i mărturie,

Dă-mi ochii tăi aducători de gânduri

Să nu-i întorci cu sila în trecut

Şi să te miri cum orele în rânduri

În spatele-amintirii n-au crescut.

Căci pentru tine a rămas deschis

Orice avânt şi orice-ntors din cale,

Şi pizmuim îndeplinitul vis

Că zilele sunt toate ale tale.

Ceas la Ipoteşti

(lui Mihai Eminescu)

de Platon Pardău

Am fost la Ipoteşti. Spre stea

cărarea năvădită dintre dealuri

prin ochiul teilor trecea

cu mari mulţimi de idealuri.

Un câmp de plante se mişca

din valea lui april, aromitoare,

curând, lumina sevelor avea

să se aprindă pe ogoare.

Era un ceas de drum în sus,

venind adânc, din alte ere,

cu-acele flăcări care nu-s

de acum semnale de tăcere.

Era un ceas din vârste vechi

La Ipoteşti, un ceas spre stea,

şi câmp şi om – intrau perechi

de noua vârstă-n lumea ta.

Împăratului

de Ion Bănuţă

Te caut printre ramuri

De tei şi de stejari

Pe unde lira sfântă

Răsfiră gânduri mari.

Copil pribeag, din câmpuri,

m-ai dus prin dulci păduri

şi-ai coborât din slavă

nectarul pentru guri.

Aflai, în nemurire,

Din pagini, pe Călin,

Şi pe Dabija Vodă

Turnând din vreme vin.

Sublima răsvrătire

Din gura unui dac

Stârni blesteme negre

În inimi de sărac.

Cu ceata pribegită

Ai scos din ură fier

Rupând zăgazuri surde

Dintre pământ şi cer.

Pe Ştefan al Moldovei

l-ai dăruit cu-n cânt

şi-i împletişi cunună

din flamuri lungi de vânt.

Mărite Eminescu!

Îmi este mie dat

să văd cum codrul, omul,

te aleseră-mpărat!

Creanga de tei

de George Dan

Din Moldova, ca dintr-o baladă,

Mama a venit iar să mă vadă.

A venit din Iaşi, cu ea şi-o soră,

Amândouă au venit de-o oră.

Bucuria scumpă-a revederii

Casa mi-a umplut cu-aroma mierii.

Mi-a adus măicuţa din coclaur

Faguri de zăpadă şi de aur.

Şi într-o damigeană împletită

În nuiele albă de răchită,

Mi-a adus comori de chihlimbar,

Flori de viţă: vin de la Cotnar.

Dar dintr-o desagă ţărănească

(Sor-mea tot cată s-o dosească)

Iese-o creangă verde... După foi

Văd că-i tei... Rotunde frunze moi

Tremură ca nişte inimioare,

Din ulciorul vechi sorbind răcoare.

Mama râde tainic, sora tace –

Zâmbetu-i ca macul se desface.

Ce-mi ascund şiretele-amândouă?

Ochii mamei-noată parcă-n rouă:

„Ştii – se scuză mama – e vina ei...

Am urcat ieri la Copou... Din tei,

Unde Eminescu stă pe-o bancă,

Rupt-am o crenguţă dintr-o creangă.

Mergem azi la Bellu, la mormânt,

Să-i sădim un ram din teiul sfânt”.

Mama şi cu sora mea mezină

Mi-au aprins în suflet o lumină:

Gestul lor romantic şi modest

Este al norodului meu gest,

Care prin simţirea lor cuminte,

Prin această-aducere aminte,

Recunosc, mi-a luat-o înainte...

La Multi Ani, prieteni dragi!

2011-01-05T07:36:00.002+02:00

Daca ar fi sa aleg pentru voi un gand frumos, as alege gandul care mi-a trecut prin minte timid in noaptea dintre ani...

Daca as alege sa va fac un dar, as transforma in file de poveste toate amintirile frumoase pe care mi le-ati sadit in suflet fara putinta de uitare....

Daca as alege un cantec, as alege melodia sublima a prieteniei pe care mi-o fredonati in fiecare zi...

Daca as alege sa fiu o raza de soare, as vrea sa fiu lumina pe care mi-ati adus-o in fiecare clipa de cand va cunosc...

Nu gasesc alt cuvant care sa exprime mai bine ceea ce simt decat MULTUMESC!

Va multumesc in fiecare zi ca existati, ca-mi dati putere sa merg mai departe, ca ma iubiti asa cum va iubesc si eu!

Un an pe masura sufletului vostru frumos, va doresc, dragii mei!

Primul Craciun singuri...

2010-12-12T11:13:00.005+02:00

La fiecare sfarsit de an, fac bilantul bunelor si relelor din anul ce tocmai s-a scurs...

Cu toate ca mi s-au intamplat si multe lucruri bune, pentru care trebuie sa-I multumesc lui Dumnezeu, anul acesta a fost cel mai trist din viata mea din cauza plecarii Madalinei...

O parte din mine a plecat odata cu ea...

Mi-e dor de zambetul ei de copil rasfatat uneori, mi-e dor de tandretea din vocea ei cand imi spunea "Sa fii cuminte!", mi-e dor de vocea ei care ma aducea cu picioarele pe pamant atunci cand aveam nevoie de asta, mi-e dor de rasul ei vesel atunci cand ii spuneam "Te iubesc, Mada!" iar ea imi raspundea "Si eu!", mi-e dor de tot ce a insemnat ea, mi-e dor de ea TOATA, cu tot ce era, cu tot ce avea bun si rau... mi-e dooooor...

Au ramas sa ma aline doar amintirile si prietenii de-o viata pe care mi i-am facut datorita ei...

Te iubesc, inger curat si bun!

Lasa-ne in brad o farama din stralucirea ta angelica!

Mesaj pentru fanii Madalinei Manole

2010-12-01T07:51:00.002+02:00

De cand s-a intamplat tragedia cu Madalina si implicit, a izbucnit si razboiul asta absurd intre familii, am observat ca si fanii Madalinei s-au scindat in doua tabere. O parte tin cu parintii, o parte cu Puiu.

Nimeni nu ne impiedica sa avem pareri, insa nu e cazul sa transformam aceste pareri in cauza noastra personala. Nu asta si-ar fi dorit Madalina! Si nu este problema noastra! Indiferent cat de mult am fi PRO si cat CONTRA, uitam de fapt scopul care ne-a adus aproape: cantecul Madalinei, calitatile ei speciale de om si artist! Ea trebuie sa traiasca in si prin felul in care-i cinstim memoria. Nu-i facem niciun bine daca ne purtam agresiv intre noi, daca ne uram numai din cauza celor intamplate in familia ei.

Am senzatia ca totul degenereaza si deja unii dintre noi se identifica PREA MULT cu cea care a fost Madalina Manole. De aici deriva si sentimentele de tristete cumplita, de vinovatie, de autovictimizare.

Noi nu am ramas aici sa purtam un steag de lupta.

Singura noastra obligatie este sa-i ducem mai departe CANTECUL, imaginea ei foarte bine definita de artist... Atat!

Tot ce se intampla in familia ei, NU E PROBLEMA NOASTRA!

Stiti foarte bine ca nici atunci cand traia, Madalina nu discuta cu fanii despre problemele ei personale, nici nu ruga pe nimeni sa-i rezolve aceste probleme.

Ar trebui asadar sa ne intoarcem fata spre ceea ce si-ar fi dorit Madalina, nu sa facem ceva ce ea nu si-ar fi dorit NICIODATA!
Stiti ce ne-ar spune daca ar fi aici? Asta NU E PROBLEMA VOASTRA!

Noi avem familiile noastre, propriile noastre probleme, pe ale Madalinei are cine sa le rezolve.

Nu ne-a lasat pe noi ca justitiari ai adevarului ei.

Am senzatia ca de multe ori, uitam ce suntem noi de fapt: FANII ei. Sper ca nu degeneram in fanatism! Nu suntem familia ei, nu suntem rude, unii poate am fost mai apropiati de ea, dar ATAT!!!

Cred ca ne identificam prea mult cu o cauza care nu este de fapt a noastra!

Am fost cumplit de dezamagita sa constat ca foarte multi fani ai Madalinei au luat legatura cu mine nu ca sa ma intrebe ce am putea sa facem pentru memoria Madalinei, ci pentru a-i improsca cu noroi pe Puiu, pe Ciprian sau pe parinti.

E trist ca s-a ajuns aici, iar cine nu a inteles acest lucru, inseamna ca nu se numeste fan, ci fanatic... E prea mult. Mult prea mult. S-a ajuns prea departe!

La Multi Ani, Andreea mea iubita!

2010-11-30T06:37:00.001+02:00

In fiecare an, in noaptea de 29 spre 30 noiembrie adorm cu gandul la cea mai speciala Andree din viata mea. Gandul se transforma in vis si ma poarta pe aripile lui departe, in urma cu mai bine de 10 ani cand am vazut-o prima data pe cea care avea sa-mi devina peste ani model de viata: o fetisoara dulce cu gropite in obraji si ochi mari, curiosi, dornici sa stie tot, sa afle tot, o minte sclipitoare care absorbea rapid orice informatie, o prelucra in stilul propriu Andreea Marin si o facea sa devina, in cel mai scurt timp stire, fapt de viata transmis la ceas de seara in casele romanilor. De aici si pana la a deveni Zana tuturor romanilor n-a mai fost decat un pas. Verva, inteligenta, talentul, zambetul, caldura, dragalasenia, toate acestea si cateva in plus au propulsat-o spre varful piramidei. Si uite asa, pustoaica serioasa de la stiri, careia ii inflorea uneori un zambet ghidus in coltul gurii, a devenit CEA MAI IUBITA!!! Ne-a purtat cu gandul in toate colturile lumii, ne-a facut sa trecem brusc de la o stare la alta, sa plangem si imediat sa radem, sa tremuram de emotie sau sa izbucnim in urale pana la cer de fericire, sa mergem in librarii si sa cautam cu infrigurare o carte numai de dragul ei sau sa vedem filme numai pentru ca Ei i-au placut. Si NICIODATA gustul ei nu a dat gres. Si asa au trecut anii... Zana a devenit mama, cel mai simplu, cel mai natural dar si cel mai frumos rol din viata ei. O Violeta mica, o papusa cu aceleasi gropite si acelasi zambet ghidus ne umple sufletele de fericire. Nu stiu alt mod de a-ti spune La Multi Ani cu toata dragostea decat de a da putina culoare sentimentelor pe care mi le-ai inspirat de-a lungul anilor.

Te imbratisez cu gandul si cu sufletul si-ti doresc sa ai parte de tot ce e mai bun si mai frumos pe lume!

Mada la RRA

2010-11-29T07:08:00.003+02:00

http://romania-actualitati.ro/invitata_madalina_manole-11653

Una din ultimele emisiuni la care a participat Madalina Manole: "Psihologul muzical" din 20 martie 2010. Asa frumoasa... asa speciala... asa tonica... asa... asa...

Mi-e dor de tine, Madanutz!

Eroii saptamanii

2010-11-29T06:50:00.002+02:00

Pentru mine, eroii acestei saptamani sunt Paula Seling si Tudor Moldoveanu, adevaratii castigatori ai concursului "Dansez pentru tine". Paula si Tudor au fost fenomenali, insa, din pacate, si de aceasta data, au invins jocurile meschine din Media Pro. Era firesc sa iasa castigatoare echipele lor. Nu am vazut ca nici una din cele doua perechi finaliste (Adela si Lica, Octavian si Ela) sa fi mers si sa-i fi felicitat pe Paula si Tudor. Insa acel moment cand s-a aflat castigatorul, cand toata sala a amutit, spune foarte multe... Foarte multe...

Ma bucur totusi ca au ajuns pana aici. Pentru mine si pentru multi altii, ei au fost MARII CASTIGATORI ai competitiei.

Sper ca acesti banuti sa fie macar un inceput pentru Tudor si mama lui!

Felicitari, Paula si Tudor! O inima maaaaaaaaaaaaaaaaare desenata pe cer pentru voi!

Ai grija de noi, Printesa!

2010-11-28T20:08:00.002+02:00

Ooooooooffff, Printesa, iar sunt devastata de tristete... Am fost din nou la tine astazi, cu Puiu si Ciprian si mi s-a rupt sufletul cand i-am vazut atat de devastati...

Puiutul tau mic iti vede pozele si spune "mama" cand te vede... El nu stie ca mama nu se mai intoarce niciodata...

Astazi am inteles cu certitudine ca ai plecat iubindu-i pe toti, iubindu-ne pe toti... Am inteles ce ai vrut sa ne spui prin "plec ca sa va fie voua mai bine"... Acum stiu de unde ti se trage, stiu de ce reactionai asa... azi am inteles... Ne-a sfasiat sufletul plecarea ta, iubita noastra!

E atat de singur si de trist Puiucul tau... Astazi mergea spre casa voastra abatut, indoliat, cu capul in jos... stiind ca acasa nu-l mai asteapta Magduta iubita, nici zambetul tau, nici bratele tale iubitoare...

Invata-ne cum sa traim fara tine, Mada, fara durerea asta atroce care ne lasa uneori fara respiratie... Nici unul dintre noi nu asteapta Craciunul stiind ca tu nu mai esti aici sa te bucuri... Anul trecut ai petrecut primul si ultimul Craciun alaturi de Puiutul tau mic... Cu cata dragoste i-ai cumparat bradutul, cat de fericita erai, cat ai asteptat sa i-l impodobesti... Cum te-ai indurat Mada sa-l lasi asa orfanel, al nimanui?

Madaaaaaaaa, imi vine sa merg pana la Dumnezeu in genunchi si sa-L intreb: DE CEEEEEEEEEE??? Mi-e rau... ma simt trista si slabita si as vrea sa fac ceva, ceva pentru tine... Vreau sa stiu ce sa fac sa-ti fie bine acolo... Ma rog tot timpul pentru tine, toti ne rugam dar da-ne un semn daca trebuie sa facem altceva, daca-ti doresti altceva de acolo...

Inger frumos, ne-ai lasat ai nimanui, aici pe pamantul asta care nu mai are niciun sens fara prezenta ta, in Romania asta plina de oameni de nimic, oameni care nu stiu sa aprecieze frumosul si binele...

Adormim plangand, cu gandul la tine, iar lacrimile de pe obraz nu se mai usuca!

Te iubesc, Mada! Ti-am spus-o si astazi, ti-o spun mereu, tu STII asta... Mesajele pe care mi le trimiti in vis imi confirma asta!
Ai grija de noi din Raiul tau! Protejeaza-ne cu puterea ta de inger bun, drag si dulce!

Te iubesc pana la Cer si inapoi!

Cea mai dulce fetita!!!

2010-11-26T11:24:00.001+02:00

Mi se pare cea mai haioasa poza pe care am vazut-o vreodata! Fetita din imagine este Silvia-Ioana, fetita unor prieteni, o iubita mica de-a mea! Te iubesc, pupa mica! Muaaaaaaaah! :-)))

Paula

2010-11-26T07:32:00.001+02:00

O carte emotionanta! Mi-o cumpar cum ajung astazi si v-o povestesc.

Mi-e dor de tine, iubire sfanta!

2010-11-25T06:54:00.002+02:00

Iti MULTUMESC, Printesa! Iti Multumesc din suflet ca vii cand si cand sa ma linistesti, sa ai grija de mine, sa-mi daruiesti pupicul si imbratisarea pe care stii cu cata nerabdare le astept!

Frumoasa mea, minunea mea, e atat de calma, de blanda si de linistitoare prezenta ta! Desi stiu in vis ca tu esti Acolo si eu Aici, nu ma tem, nu mi-e frica! Esti o oaza de liniste pentru mine! Stiu ca a venit momentul sa ajung din nou la tine, acolo unde nu mi-as fi dorit niciodata sa ajung!

Aseara parca trebuia sa ajung la inmormantarea ta si nu-mi gaseam o rochie neagra ca sa pot ajunge, insa stiu ca am plecat pana la urma asa, cu ce aveam pe mine, numai sa ajung, numai fiindca stiam ca e singura data cand te mai pot vedea, cand mai pot sa-mi iau ramas-bun de la tine! Era atat de multa lume... si parca trebuia sa fii inmormantata la Bellu nu in locul ala din Ploiesti...

As vrea atat de mult sa te mai vad o singura data, o singura data, sa-ti spun tot ce nu ti-am spus, sa te tin in brate asa cum ma tii tu pe mine in vis si sa-ti spun ca totul o sa fie bine, asa cum faci tu cu mine...

Esti atat de prezenta in viata mea... nu reusesc (de altfel nici nu vreau!!!) sa ma desparte de tine vreo secunda... Te port cu mine peste tot... Am poza ta pe displayul telefonului iar sunetul sau canta cu vocea ta si ma face sa tresar dureros de dulce!

Te iubesc in fiecare secunda! Nu ma parasi! Ai grija de mine si de toti cei dragi!

REDACTARE LUCRARI DE GRAD, LUCRARI DE DIPLOMA

2010-11-23T10:20:00.004+02:00

PROFESOR DE LIMBA ROMANA (CU EXPERIENTA IN UTILIZAREA PC-ULUI) REDACTEZ LUCRARI DE GRAD SI LUCRARI DE LICENTA. PRETUL ESTE NEGOCIABIL (IN FUNCTIE DE NUMARUL DE PAGINI) - FOARTE CONVENABIL! Relatii la telefon: 0786.886.950

Scrisoare pentru tine

2010-11-18T07:42:00.002+02:00

Draga Mada, scrisoarea de astazi nu este una prea vesela... Asta pentru ca sunt suparata... Suparata ca ai plecat asa, fara sa te gandesti la tot dezastrul pe care il vei lasa in urma, suparata ca cel mic a invatat sa vorbeasca iar tu nu esti aici sa-l vezi si sa-l auzi, suparata ca ne-ai lasat atat de singuri si de tristi fara tine, ca din cauza a tot ce se intampla am ajuns sa fim si noi impartiti in doua tabere, suparata ca ai luat cu tine toata pacea, armonia si echilibrul dintre Puiu si familia ta.

As da ORICE sa nu mai existe razboiul asta absurd, sa nu se mai certe la mormantul tau, sa nu mai existe ura asta care-i macina atat de nedrept.

Mada, ce ne-ai facut, Mada?

Cred ca daca ti-ai fi imaginat macar o secunda ce lasi in urma ta, poate te-ai mai fi gandit inca o data inainte de a face gestul fatal...

Tu ne privesti senina si imperturbabila din steaua ta iar noi am ramas aici sa ducem lupta asta amara de a pastra numele tau intact, de a uni ceva ce nu se mai poate uni, de a face pe unii sa inteleaga ceva ce nu vor intelege niciodata!

"Tu inger bland cu chip de ceara

Tu stea cuminte si fugara,

In lumea asta n-ai mai incaput"

Astazi sunt suparata pe tine, Mada...

Eroul saptamanii

2010-11-15T19:05:00.002+02:00

Eroul saptamanii acesteia este Steluta Simona Marti, voluntara dedicata a Organizatiei E.M.M.A. dar si prietena mea draga.

Simona si-a pierdut unicul copil, pe Paula atunci cand aceasta avea 16 ani. La cativa ani dupa aceasta imensa tragedie, Simona a reusit sa ramana insarcinata cu gemeni (Ana si Stefan) pe care i-a pierdut la varsta intrauterina de 27 de saptamani. De atunci, nu a mai putut ramane insarcinata, insa de curand, Simona a avut curajul sa infieze doi copii gemeni (Ina si Rares) de doi ani si jumatate, la varsta de 40 si de ani... Mi se pare un lucru fenomenal. O admir pentru curajul ei extraordinar, pentru frumusetea ei interioara, pentru bunatatea ei, pentru puterea de a o lua de la capat cu doi copii mici si de aceea, o declar pe Simona EROUL SAPTAMANII!!!

Te admir, te respect si te iubesc pentru ceea ce esti, prietena mea draga!

Adrian Paunescu - Cantec Femeiesc

2010-11-05T14:36:00.001+02:00

Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei lânga femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbându-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâtia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.

Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbatrânesc si nu mai pot.

Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat si uneori copii.

Suntem veriga firului de ata
În fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile în viata
Dar e si imposibil fara noi…

S-a stins Flacara

2010-11-05T14:12:00.004+02:00

Pacat ca a plecat la ingeri maestrul Paunescu,

Aici si pretutindeni parca mai trist e Universul,

Al poeziei bard s-a stins incet, tacut si parca prea amar,

Astazi, al poeziei cer e mult prea solitar...

ADRIAN PAUNESCU

20 IULIE 1943 - 5 NOIEMBRIE 2010

21 de ani de la plecarea Mihaelei Runceanu

2010-11-03T07:13:00.003+02:00

Sunt 21 de ani de cand Mihaela Runceanu a trecut in nefiinta. Sambata, 30 octombrie 2010, fanii Mihaelei Runceanu au fost prezenti la Buzau, la comemorarea artistei.

Joi, 4 noiembrie, va avea loc un spectacol comemorativ organizat de Andreea si Xenti Runceanu, verisorii Mihaelei dar si de Asociatia Culturala "Mihaela Runceanu". Evenimentul va beneficia de nume de exceptie, precum Corina Chiriac, Stela Enache, Marina Florea, Silvia Dumitrescu dar si de prezenta unor fosti elevi de la clasa Mihaela Runceanu, precum: Catalin Magdalinis, Minodora Dedis si altii.

Intrarea va fi libera.

Pentru mai multe fotografii de la comemorarea de sambata de la Buzau, accesati:

http://www.facebook.com/album.php?aid=30618&id=100000398932119

P.S. Din lipsa de timp, nu voi mai intretine celelalte doua bloguri: http://mihaelarunceanu.blogspot.com si http://suchardine.wordpress.com. Toate informatiile cu referire la cazurile umanitare si la artista Mihaela Runceanu, vor fi postate pe acest blog si pe pagina personala de Facebook.http://www.facebook.com/profile.php?id=100000398932119

Eroul saptamanii

2010-11-01T06:38:00.003+02:00

El este micutul campion, ANDU!

Va implini in curand 5 anisori si este unul dintre cei mai curajosi copii.

Andu a ajuns acum un an si jumatate la Roma, in clinica profesorului Lucarelli, cu diagnosticul de talasemie majora. Avea nevoie de un transplant de maduva. Dupa ce, timp de un an si ceva i s-a cautat donator compatibil 100% si nu s-a gasit, s-a facut transplantul de la mama lui, Alina.

Andu e un fenomen: la varsta lui stie deja sa citeasca, sa scrie (stia de la 3 ani de cand a plecat din tara). In poza este putin slabit dupa chimioterapie, insa acum, la 20 de zile dupa transplant, Andu se simte bine, se joaca, mananca, e vesel.

Pentru curajul de a infrunta aceasta boala cumplita, pentru forta lui de a trece peste toate transfuziile cu zambetul pe buze ca si peste chimioterapie si transplant, il declar pe ANDU, EROUL SAPAMANII!!!

Te iubesc, micutul meu campion curajos! Astept cu nerabdare sa te intorci acasa! Mi-e dor de tine!

Manifest pentru sanatatea lui Adrian Paunescu

2010-10-29T08:11:00.004+03:00

Aseara m-am uitat la Cenaclul Flacara. Cei de varsta mea stiu despre ce vorbesc. Cea mai serioasa miscare culturala din perioada comunismului, iar Adrian Paunescu, asemenea lui Zeus din Olimp, un axis mundi al acestei miscari.

Va amintiti de serile minunate cand ascultam la un pick-up amarat, discurile de vinil cu Cenaclul Flacara? Acolo s-au lansat o multime de artisti consacrati, in special folkisti...

De ziua verisoarei mele, in iunie anul acesta, cand a implinit 20 de ani, i-am cantat:

"In seaaaaaaaara asta mama, lumea e a mea!

O lumeeeeeeee de 20 de ani...

Priveste mama jocul si taci, nu intreba,

E foarte simplu, este seara mea..."

E un cantec pe care-l stiu din acea perioada cand stadioanele se umpleau pana la refuz, atunci cand Cenaclul Flacara venea in turneu. Seicaru, Hrusca, Tatiana Stepa, Poesis, Doi si jumatate, etc. sunt doar o parte dintre cei care s-au lansat/au cantat in cadrul minunatei miscari care desfiinta rigorile comuniste, dand frau liber cantecului, poeziei neingradite.

Aseara priveam uimita veneratia publicului pentru artistii cenaclului, cat respect, cata admiratie nedisimulata pentru cei care atunci erau practic, singura sau una dintre putinele oaze de cultura.

Ce sa va mai spun? Ca la 8 ani am invatat prima poezie de Adrian Paunescu? Se numea "Manifest pentru sanatatea pamantului" si am recitat-o intr-o serbare la scoala unde au plans toti cei prezenti.

Am crescut cu versurile lui Paunescu, cu cantecele Cenaclului Flacara si de aceea, astazi, cand viata Maestrului se afla la granita dintre Aici si Dincolo, vreau sa va propun ca sambata, 30 octombrie 2010, la ora 22.00 sa spunem impreuna rugaciunea "Tatal nostru" pentru maestrul Adrian Paunescu. Va multumesc anticipat!

Sanatate multa, Maestre!

Eroul saptamanii

2010-10-26T06:45:00.003+03:00

Am hotarat sa infiintez o noua rubrica pe blogul meu si in fiecare saptamana sa o dedic unei personalitati sau unei persoane care m-a impresionat prin ceva anume.

Am inaugurat aceasta rubrica alegand-o pe Andreea Marin Banica ca prima eroina. As putea insirui aici mii de motive pentru care o pot declara "Eroul saptamanii", motive care s-au acumulat treptat de-a lungul atator ani de cand o cunosc. Insa nu o s-o fac! Din simpul motiv ca numele Andreei Marin Banica a devenit un garant al succesului, pentru ca forta si determinarea sa o fac sa reuseasca oriunde si in tot ceea ce-si propune.

Motivul pentru care am ales-o insa pe ea in aceasta saptamana este energia, forta si daruirea cu care a luptat pentru modificarea Ordinului 50/2004 al Ministrului Sanatatii, ordin ce confera dreptul bolnavilor cu forme galopante de cancer, leucemie, tumori ce nu pot fi decontate prin formularul E112 sa aiba acces la fonduri, ordin care le da dreptul sa acceseze si sa obtina fonduri de la statul roman pentru a se vindeca in strainatate daca medicii romani recomanda acest lucru. Exista si pana acum acest ordin numai ca procedura era una foarte dificila si asa se facea ca oameni care aveau nevoie disperata de operatii urgente in strainatate (operatii ce costau sute de mii de euro) se trezeau pusi pe o lista de asteptare, asteptare ce putea dura uneori si cativa ani. Prin modificarile pe care Andreea si Ministrul Sanatatii le-au adus acestui ordin, aceasta procedura s-a simplificat si (sa speram) de acum inainte, bolnavii vor putea avea acces la tratamente si operatii in strainatate fara sa mai faca apel la mila publica.

Cunosc cateva cazuri de persoane care si-au dus copiii la operatii in strainatate si toti mi-au spus acelasi lucru: ca oamenii intalniti acolo din toate colturile lumii, cu aceleasi probleme ca ale lor, au fost finantati de statul lor. Romanii erau singurii care veneau cu bani stransi din teledonuri, emisiuni televizate, etc. Acest lucru trebuie sa inceteze! Iar Andreea a facut un prim pas in acest sens. Felicitari, draga Andreea! Pentru mine ai fost, esti si vei ramane un arhetip de daruire, vointa, determinare, hotarare. De aceea, tu esti pentru mine, saptamana aceasta, EROUL SAPTAMANII!

Un week-end perfect

2010-10-24T16:14:00.003+03:00

De foarte mult timp n-am mai avut asa un sfarsit de saptamana frumos, pentru sufletul meu... Am citit, am fost la film, la teatru si la o nunta de argint...

Apropos de mers la film. Va recomand cu caldura filmul "Mananca, roaga-te, iubeste"! Cartea a fost best-seller in SUA si in multe alte tari, insa filmul, avand-o ca personaj central pe Julia Roberts a fost mai reusit decat ecranizarea. Rareori afirm asta despre un film si asta pentru ca, in general, acestea m-au dezamagit. Un exemplu graitor a fost "Codul lui Da Vinci". Filmul mi s-a parut o porcarie fata de cartea care pe mine una, la vremea aceea, m-a impresionat. Ei bine, nu acelasi lucru s-a intamplat si cu "Mananca, roaga-te, iubeste!"... Regizorul a cuprins esenta cartii, scenele-cheie, starile prin care trece Liz, trecerea ei de la lumea materiala la cea spirituala. Julia Roberts o intruchipeaza in film in mod stralucit pe Liz. Este femeia-scriitor, femeia-pasionala, femeia-religioasa, femeia-copil, femeia-sensibila, femeia-prietena, femeia-furioasa... trece printr-o multitudine de stari, surprinse exceptional de fidel de ochiul camerei de filmat... Bine, mie mi-a placut Julia Roberts tot timpul, insa parca in acest film a ajuns la deplina maturitate artistica, cu atat mai mult cu cat anii si-au pus amprenta si pe ea, insa cu toate astea, desi exista in film scene foarte naturale, in sensul ca nu este machiata si se mai observa cate un rid pe ici, pe colo, totusi parca este mai frumoasa, mai naturala, mai speciala acum... Va recomand cu caldura sa-l vizionati!

De asemenea, tot in acest week-end, am citit si cartea "Dezonorata", povestea reala a unei femei violata in grup pentru a rascumpara onoarea fratelui ei. Actiunea este terifianta si se petrece in Pakistanul zilelor noastre. Insa Mukhtar Mai (asa o cheama pe femeie), desi analfabeta, isi da seama ca presa poate avea un rol hotarator pentru a schimba cursul unei anchete ce altminteri ar fi fost ingropata sub pres si hotaraste sa vorbeasca! Vocea ei se va face auzita in lumea intreaga si astfel, in loc sa aleaga calea sinuciderii asa cum au facut-o multe alte femei din Pakistan si din alte parti ale lumii, va deveni o militanta ferventa in apararea drepturilor femeilor din lumea intreaga. Si in ziua de astazi ea traieste tot in satul ei, insa datorita curajului nemaipomenit de a-si face auzita drama, este respectata si iubita in comunitatea ei unde a infiintat o scoala unde invata fetitele si baietii carte dar si ce inseamna egalitatea intre sexe si drepturile pe care le au si de care (este foarte important!) sa se foloseasca atunci cand se afla in situatii similare.

Asadar, carte, teatru, film intr-o singura zi. Va recomand si voua aceasta "cura"! Este foarte eficienta! Nu ingrasa si mai ales, ca sa folosesc o replica din susnumitul film "te face sa razi si cu ficatul"... Daca veti viziona filmul, veti intelege ce vreau sa spun! Pana atunci, va pupacesc cu drag!

Fata visurilor noastre pur si simplu a plecat...

2010-10-17T11:45:00.002+03:00

Seara trecuta a fost una plina de emotii de tot felul... Un amalgam de sentimente care s-au invalamasit si m-au tulburat peste masura... Din sapte cati trebuia sa fim, am fost doar 4, dar ne-am simtit bine: Adina, Ciprian, Monica si eu. Adina abia sosita din Franta a venit direct la intalnirea cu noi, insa pe la 20.00 a plecat si am ramas noi trei. Am vazut sute de poze scoase de Monica si am primit si eu cateva... Aseara am adormit plangand de dor pentru printesa noastra si sarutandu-i fotografia, am lasat poze accea pe masa iar azi-dmineata am gasit-o... in pat... langa mine... Nu stiu cum a ajuns acolo. Teoretic era imposibil, insa pentru mine a fost un semn ca Madalina a fost langa mine, a fost semnul ei ca imi este alaturi...

Te iubesc, printesa! Te iubesc infinit... Sa ai grija de noi!

Shooting Mada pentru lansarea albumului

2010-10-15T10:49:00.004+03:00

http://www.youtube.com/watch?v=wKj3SwMsR0Y

Atat de frumoasa, de speciala, de dulce... cat de adevarata ESTI!!! Vei fi tot timpul, Mada! Te iubesc!

3 luni

2010-10-14T07:59:00.002+03:00

Minutele atarna greu si in calendarul meu afectiv se transforma in secole...

Un alt 14...

14 octombrie...

Acum o luna, pe 14 septembrie, era Ziua Sfintei Cruci... Astazi, este Sf. Cuvioasa Parascheva...

Merg din nou la biserica sa ma rog pentru tine, pentru tine, iubita mea...

E cerul trist ca si sufletele noastre...

Cum sa privesc spre cer, fara dragostea ta?

Cum sa invat s-astept, cand se opreste trenul fara tine?

Poate ca nu stiu...

Poate-i prea tarziu...

Urmeaza un alt week-end pe care ti-l dedicam tie... cand vom fi alaturi de tine si cand te vom purta in gand si in suflet...

Invata-ne tu, iubita noastra, cum sa facem sa scriem pe cer, pe un portativ imens cine esti tu, ce ai reprezentat tu, cine a fost cu adevarat Madalina Manole...

Sa le aratam tuturor ce om minunat ai fost, ce artist desavarsit...

Stiu/stim ca intr-o zi vom reusi sa facem asta pentru tine...

Ajuta-ne doar sa fim puternici...

Te iubesc in fiecare clipa, mi-e dor de tine!

Ai grija de noi, inger drag!

Finalizarea anchetei

2010-10-13T20:35:00.004+03:00

Ieri au fost publicate rezultatele anchetei in cazul mortii Madalinei. Nimic spectaculos, mai putin fotografia publicata de un tabloid, desprinsa din dosarul de la Procuratura si care o infatiseaza pe Mada asa cum a fost gasita in dimineata fatidica...

Socant, surprinzator si abrupt mod de a face lumina asupra mortii fetei noastre dragi. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru inspiratia nemaipomenita pe care mi-a daruit-o, de a ma retrage din presa asta ordinara, fara scrupule, fara constiinta gazetareasca, fara deontologie. Sunt satula de toate mizeriile si speculatiile care s-au scris/facut pe seama Madalinei noastre dragi.

Cred ca daca ar fi stiut ce lasa in urma, s-ar mai fi gandit o data (draga de ea!) inainte sa faca gestul fatidic.

Pentru toti ceilalti, Mada este un subiect de barfa la cafeaua de dimineata sau in autobuz, ori pe palierul de la bloc cand iesi sa o intrebi pe vecina "de ce n-or fi dat astia draga caldura"?

Pentru noi, toti cei care am cunoscut-o, Mada este mai mult, mult mai mult...

Tocmai am avut o luuuuuuuunga discutie cu o prietena (manolista si ea) despre ce a insemnat pentru mine Madalina... M-a intrebat daca nu m-am gandit nici macar o singura data cum ar fi sa-mi daruiasca mai mult, sa merg cu ea la cumparaturi, sa... Si i-am raspuns cat se poate de sincer: NUUUUUUUUUUUU!!! EU AM FOST FERICITA PENTRU CAT MI-A DARUIT EA! Eram extaziata (la acea varsta) ca stateam in preajma ei, eram perfect incantata cu cat imi daruia... O priveam ca pe o zeita... Era soarele meu, lumina mea... A fost omul care mi-a dat putere, curaj, aripi sa zbor... Mereu imi spunea "cea mai sensibila prietena a mea"... Ea a fost cea care m-a incurajat sa scriu, ea stia totul despre mine, ei ii spuneam si pe cine iubesc si ce am facut la scoala... Invatam dimineata la liceu si cum ajungeam acasa, puneam mana pe telefonul fix si o sunam sa-i povestesc tot... Absolut TOT. Nu stiu sa ma fi repezit vreodata... sa-mi fi spus ca nu are timp de mine... uneori pleca cu saptamanile in turneu dar o asteptam cuminte pana se intorcea... Prietena mea draga si buna...

Mult mai tarziu, cand m-am facut mare si am devenit jurnalista am gasit un autograf de la Octavian Ursulescu (pe care-l pastrez si acum), pe care scrie: "Pentru Ana-Maria, onoarea de a devenit o ziarista celebra si sa ne ia interviuri noua. Si fireste, in primul rand, Madalinei Manole..." Si ciudat de cat de mult avea sa se adevereasca peste ani aceasta prezicere... Pentru ca am devenit ziarista, insa... singura vedeta careia nu am reusit sa-i iau interviu niciodata a fost Madalina. Am avut ocazia o singura data, cand lucram la Taifasuri si cand au cumparat drepturile de autor de la Madalina pentru CD-ul pe care l-au scos... Mi-am dorit nespus de mult sa fac o coperta si un reportaj (asa cum era firesc si cum ar fi meritat) care sa iasa pe piata odata cu CD-ul, dar din pacate, a fost numai dorinta mea, nu si a fostilor mei sefi... Am ramas cu regretul acesta profund, desi Madalina a inteles atunci, mi-a simtit imediat dezamagirea profunda si mi-a consolat neputinta cu vorbe dulci... Acum golul e si mai adanc... si te rog, iarta-ma, iarta-ma, draga mea, ca nu am putut mai mult... ca nu am luptat mai mult...

Atatea amintiri si atat de multa dragoste stransa in cei aproape 20 de ani... Niciodata nu se vor sterge...

Parca pe zi ce trece, totul este mai viu in memoria mea, mai adevarat, mai real... O vad tot timpul, iar publicarea acelei poze din ziua fatidica mi-a facut ingrozitor de mult rau... Nu am putut sa nu ma intreb... oare ce a simtit in acele momente? Oare ce a gandit in acele clipe??? La ce s-a gandit??? Sau n-a gandit??? Era constienta? Nu era??? cui a cerut iertare in gand??? A mers sa-si vada puiutul pentru ultima data??? Plangea??? Nu plangea??? Era calma? Resemnata? Disperata??? Adormita??? Atat de multe intrebari care nu-mi dau pace, carora nu le voi putea afla niciodata raspunsul...

Sper ca Dumnezeu sa faca lumina si sa ne aduca liniste in suflete... sa ne dea putere sa induram tot calvarul asta cumplit... pentru ca suntem atat de daramati... parca azi mai mult ca ieri si mai putin ca maine...

Mi-e dor de tine, Madanutz drag... Te iubesc... mereu, mereu, mereu...

Ganduri pentru printesa de poveste...

2010-10-11T07:42:00.003+03:00

Iubita noastra draga,

Ieri am venit de la Bucuresti. Am fost la Ploiesti, la tine, langa tine, langa trupusorul tau fragil, unde ti-am aprins o lumanare la capatai... Era o vreme infernala... Ploua si era frig rau, de aceea n-am putut sta prea mult... Erau si parintii tai acolo si m-au luat la ei acasa... Am incercat sa le explic, sa le spun ce cred eu despre tot, sa incerc sa le aduc putina alinare, putina mangaiere si sa-i fac sa vada si altfel lucrurile... Ajuta-ma tu, ingeras dulce, sa pot face cumva sa nu mai fie atat de multa ura si dezbinare intre cei pe care tu i-ai iubit atat. Stiu ca tu nu ti-ai fi dorit asta, stiu ca tie ti-ar fi placut ca ei sa se inteleaga... Stiu ca undeva, cumva.. exista... ar trebui sa existe un firicel de speranta... un firicel de iubire...

Ieri am fost si la mormantul Laurei Stoica... A implinit si ea 43 de ani eterni... Am aprins o lumanare si am rugat-o sa aiba grija de tine, pe acolo, pe unde esti!

Am fost si la Serban si de asemenea, l-am rugat sa aiba grija de "Mielu"...

Iubirea noastra, inger drag, ne e dor de tine... Atat de dor... Parca mai acut e acum dorul, parca mai tare sfasie neputinta si disperarea de a sti ca nu te vom mai vedea niciodata!

Mada, ai ramas doar in sufletul si in amintirile noastre... Ai ramas printesa din basmul nostru cu "a fost odata..."

Numai ca la noi, povestea noastra nu s-a sfarsit cu ".... si au trait fericiti pana la adanci batraneti", ci au murit amandoi: si printul... si printesa...

Sa va fie somnul lin si zborul dulce printre ingeri!

Si te rog, mai vino si la mine in vis... Mi-e dor de tine... Am inteles ca trebuie sa astept putin si am sa fiu cuminte, iti promit... Iti multumesc pentru visul de azi-noapte, cand mi l-ai daruit pe stii tu cine...

Te iubesc, printesa mea de poveste! Esti/vei fi mereu in gandurile mele!

Sanduca mea draga!

2010-10-05T17:28:00.004+03:00

Pe Sanda Ladosi o stiu de foarte mult timp. Cred ca de cand s-a lansat. Era o pustoaica dulce foc si indrazneata din Targu-Mures. Mi-era tare draga. Dar de cunoscut, am cunoscut-o acum vreo 4-5 ani, cand am fost invitata cu Iulia si Ioana la emisiunea lui Andrei Partos. Atunci a fost invitata si ea dar si Ovidiu Komornyk. A fost o noapte pe cinste! Ne-am distrat tare mult si a fost si ea surprinsa de cat de multe cantece stiu din repertoriul ei! Am o piesa "Totul e perfect" cand simt ca tot ce ating, vad, simt, ma motiveaza sa merg mai departe. In noaptea aia, eu si Sanda am plecat impreuna de la emisiune, pentru ca locuiam in aceeasi zona.

Ulterior, mi-a facut o surpriza de proportii (cred ca era in aceeasi vara) cand a aterizat pe la Botosani si a intrebat-o pe Ioana de mine. Iar Ioana i-a propus sa ma sune. Asa ca ma trezesc cu un telefon de la Ioana. Vorbesc putin cu ea, dupa care imi spune ca-mi da pe cineva la telefon. Si aud un "Alo, buna domnisoara profesoara!". Nu stiam cine poate fi???!!! Si Sanda razand imi spune "Vreau sa vad daca ai ureche muzicala". In acel moment mi-a traznit ideea ca s-ar putea sa fie ea!!!!!!!!!!!??? Si am tipat ca nebuna: "Sanda??? Sanda!!! Sanduca mea!!! Tu esti!!" iar ea radea in hohote si-mi spunea ca am ureche muzicala.

A fost una dintre cele mai frumoase zile din viata mea!

Apoi ne-am tot intalnit pe la diverse evenimente si mereu era o sursa de energie, de buna-dispozitie, un izvor tonic, o fiinta extrem de solara de la care nu ai cum sa nu te incarci pozitiv.

Dupa ce s-a intamplat tragedia cu Mada, i-am dat sms intr-o seara... pentru ca simteam nevoia sa stiu ca e acolo, ca mai e... prea eram inconjurata numai de tristete si de moarte... mai ales ca ea si Mada devenisera extrem de apropiate in ultimul timp, datorita copiilor: fetita ei si baietelul Madutzei sunt cam de aceeasi varsta.

Mi-a raspuns la sms si mi-a spus ca si ea era doborata de moartea Madutzei...

Aveam/am nevoie sa stiu ca oamenii de varsta Madalinei sunt langa noi, ca sunt teferi...

Sanda e o parte importanta din existenta mea. Ma bucur sa stiu ca e bine, chiar daca nu ne vedem/auzim cu lunile. Daca imi da sms si-mi spune ca e ok, eu sunt FERICITA!

Ma bucur mult ca Sanduca face parte din viata mea si abia astept sa mai scoata un album nou. Deocamdata a luat o pauza pentru ca a scos cele mai importante "albume" din viata ei: pe Bobo si pe Ioana, ingerasii ei dragalasi, care au solicitat-o mai mult decat oricare album.

Sa-ti traiasca puiutii, draga mea si sa fii fericita, FE-RI-CI-TAAAAA, cat poti tu de mult sa duci!

Te imbratisez si te pup!

Pot sa imprumut 25 de dolari?

2010-09-29T11:07:00.002+03:00

Un om a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baiatul de 5 ani asteptand la usa.

- Tati, pot sa te intreb ceva?

- Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns omul.

- Tati, cati bani castigi pe ora?

- Asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.

- Doar vreau sa stiu... Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?

- Daca trebuie sa stii, castig 50$ pe ora.

- Ah, a raspuns micutul, cu capul plecat. Tati, imi imprumuti te rog 25$?

Tatal s-a infuriat:

- Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte porcarii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii!

Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa. Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.

Dupa o ora, omul s-a calmat si a inceput sa gandeasca: "Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des". Omul a mers la usa baiatului si a deschis-o:

- Dormi? a intrebat...

- Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.

- M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite aici ai 25$

Micutul a sarit, zambind drept in bratele lui:

- Multumesc tati, a zbierat. Dupa aceea a scos un pumn de bani.

Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou. Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau:

- De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.

- Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul. Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine???? Te rog sa vii mai repede acasa maine. Vreau sa mananc cu tine.

Tatal a fost distrus. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.

Este doar o reamintire pentru toti ce lucreaza din greu in viata. Nu ar trebui sa lasam timpul sa treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati de inimile noastre. Sa ne amintim sa impartim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care iubim.

Daca maine murim, compania pentru care lucram ne va inlocui foarte usor, in cateva ore. Dar familia si prietenii pe care ii lasam in urma o sa simta pierderea pentru tot restul vietilor lor

Zambeteeeeeeeeeee

2010-09-24T08:07:00.003+03:00

De doua saptamani sunt asa fericita! Fericitaaaaaaaaaaaaaaaaa! Ma simt bine, sunt relaxata, multumita, ma trezesc cu zambetul pe buze. Rad mult, sunt vesela, ador jobul meu. Imi plac copiii, sunt frumosi si destepti. Nu, nu si cuminti! Hai sa nu exageram, totusi! :-)) Sunt extraordinar de incantata ca mi-am regasit echilibrul. Am gasit oameni buni, intelegatori si respectuosi, aici, la 30 de km de Bucuresti.

Sper sa dureze mult starea asta!

Multumesc Florianei ca mi-a adus zambetul pe buze in dimineata asta, ca imi da motive sa ma simt fericita!

Ii multumesc lui DUMNEZEU pentru darul oferit, pentru ca m-a adus aici si ca mi-a scos in cale oameni deosebiti.

Si va multumesc si voua, prieteni dragi, care mi-ati fost alaturi si la bine si la rau!

Cartea fanilor pentru idolul lor

2010-09-16T10:13:00.002+03:00

Dragii mei, va anunt ca scriu o carte despre Madalina. O carte in care incerc sa recompun din amintiri vesele, din imagini vii si luminoase, personalitatea si imaginea Madalinei Manole. Daca credeti ca puteti contribui la aceasta carte cu impresii personale, daca ati cunoscut-o pe Madalina Manole si puteti ajuta si voi, va rog sa-mi scrieti aici.
Stiu, o sa spuneti ca s-au scris deja doua carti despre ea. Una din ele, "Ma cheama Madalina" a fost scrisa pe vremea cand Madalina traia si este o carte-fluviu despre viata ei iar cea aparuta de curand cu ziarul "Click" nu stiu cat merita luata in considerare. Personal, nu cred ca o carte se poate scrie in 2-3 saptamani.
Cartea scrisa de noi va fi darul pentru cea care ne-a adus aproape, omagiul si pretuirea noastra pentru un OM si un ARTIST exceptional. O parte din ea va cuprinde marturiile fanilor cu fotografii iar cea de-a doua parte va cuprinde marturiile prietenilor apropiati cu fotografii.
Astept sa contribuiti toti. Cartea va fi lansata in luna ianuarie cand se vor implini 20 de ani de la infiintarea Asociatiei Culturale Madalina Manole.

Thank you :-)

2010-09-04T13:22:00.002+03:00

Multumesc din suflet celor peste 60 de prieteni care m-au sunat, mi-au trimis mesaje, mi-au telefonat de ziua mea de nastere. V-am simtit foarte aproape de sufletul meu si mi-ati daruit cel mai frumos cadou din lume: prietenia, dragostea si pretuirea voastra!

Va iubesc si va imbratisez!

P.S. Si va multumesc in felul meu, adica Suchardineste! :-)

Nu asa!

2010-08-31T20:37:00.002+03:00

De cand s-a intamplat tragedia cu Madalina si implicit, acuzatiile au inceput sa curga si de o parte si de alta, m-am ferit sa emit judecati de valoare, sa acuz sau sa arat cu degetul, sa invinovatesc sau sa condamn pe cineva. Am preferat sa pun totul pe seama durerii incomensurabile pe care plecarea Madalinei a lasat-o in sufletul fiecaruia dintre noi.

Insa nu pot sa nu ma intreb, cui mai folosesc toate acestea? De ce atatea acuzatii si reprosuri? Si daca (prin absurd) ar fi gasit Puiu vinovat pentru toata aceasta tragedie si daca ar fi inchis el si toata familia lui pentru asta, oare cui ar folosi? Ar mai aduce-o pe Madalina inapoi acest lucru? Ar fi durerea mai mica? Si-ar gasi linistea parintii? Nu. Nici vorba.

Si nu pot sa nu-mi aduc aminte de un film vizionat de curand in care unei familii ii este ucisa singura fiica de 15 ani, iar dupa ce sentinta criminalului ramane definitiva (condamnare la moarte prin injectie letala), acesta (criminalul) ii roaga pe parintii fetitei ucise sa o ia in grija pe unica lui fiica. Desi s-a lovit la inceput de un refuz absolut, totusi pana la urma, mama (fiindca ea era cea mai aprinsa si mai revoltata) a inteles ca moartea criminalului nu-i va usura nici durerea pierderii, nici nu-i va aduce fiica draga inapoi. Si a acceptat ultima dorinta a acestuia.

Personal, ii consider la fel de vinovati pe toti si la fel de nevinovati. Fiecare putea face ceva pentru a o salva sau la fel de bine nu se putea face nimic daca ea isi dorea acest lucru. Probabil ar fi reusit pana la urma si fara ajutorul Bertei, se putea intampla foarte bine si cand unul din parinti era acolo, etc... Supozitiile sunt multe si dor... Si revolta...

Sper ca Dumnezeu sa-i lumineze si sa le dea intelepciune acestor oameni loviti cumplit si sa-si concentreze atentia spre singurul care nu are nicio vina in toata povestea asta: puiutul mic care a ramas fara mamica.

Doamne, iarta-ne si da-ne intelepciune!

Cantec de seara pentru tine

2010-08-28T11:43:00.003+03:00

O stea gingasa

Pe aripi de vis plutesti frumoasa stea,

Ce doar in Nefertiti iti gasesti egal,

Si lasi in urma parfumul si povestea,

Imparatiei tale toata din cristal.

Ai fost nascuta doar sa le fii solie,

Magica faptura spre care acum privesc,

Pe cerul vietii mele esti azi o melodie,

Cantata de Acel ce toti IL preamaresc.

Mai stai si straluceste aleasa noptii,

Si lasa muritorii in mana sortii.

TE IUBIM, DRAGA NOASTRA! VEI RAMANE VESNIC IN SUFLETUL NOSTRU!

Simona

2010-08-23T16:02:00.008+03:00

Saptamana trecuta am fost la Busteni. Si cand am plecat si cand m-am intors, m-am oprit la mormantul iubitei noastre. Am tinut cu tot dinadinsul sa ma vad si cu Mona Bortos, prietena mea manolista care sta de cinci ani in Italia. Atat de tare m-a buversat intalnirea asta... Am venit aproape bolnava de acolo...

... de durere ca ne vedem ASA si ACOLO...

... de tristete infinita ca cea care ne-a adus aproape nu ne mai este alaturi...

... de durere cumplita ca nu mai putem construi amintiri, ci doar sa le pastram pe cele pe care le avem...

Am lasat pe peronul garii din Ploiesti o multime de lacrimi... Mi-e dor de prietenii mei, mi-e dor de ei, dar NU ASA! NU ASA! NU FARA MADA!

Cu Ciprian m-am intalnit la mormantul Madalinei... Prietenii mei dragi...

Nu mai pot de durere! :-(

Sunt trista, rau trista...

La tine acasa, iubita noastra...

2010-08-18T09:12:00.002+03:00

Sunt la Ploiesti. Aseara am fost din nou la mormantul tau. Eu si un biet suflet ranit... Era si Puiu acolo, asa cum face in fiecare zi de o luna incoace... Am stat cu Ciprian si ti-am vegheat somnul si am planuit ce sa facem frumos in amintirea ta, pentru ca de urat destul ai avut parte si in timpul vietii si dupa... Stim ca ne iubesti, chiar si de acolo... Stim ca ne vezi, chiar si de acolo... si stim ca tu STII ca noi NU TE VOM UITA NICIODATA! Ca o sa venim la mormantul tau mereu, mereu...
Te iubesc, Mada! O sa te iubesc, o sa te iubim toata viata!
Sa-ti fie zborul lin si somnul dulce, draga noastra draga!

A trecut o luna...

2010-08-12T19:38:00.005+03:00

A trecut o luna, iubita noastra... O luna de cand lumea a ramas mai saraca fara vocea ta, fara zambetul tau. O lacrima imi sageteaza obrazul, apoi alta vine sa o insoteasca, si apoi una si inca una... Iar tu nu mai esti... Nici sa-mi spui "Sa fii cuminte", nici "Te pup", nici "Sa ai grija de tine!".

Maine vin sa ingenunchez iar la mormantul tau si sa-ti soptesc taine numai de noi stiute...

Te iubesc, Madalina! Te iubim! O sa te iubim vesnic!

Sa ma pastrezi orice ar fi...

2010-08-07T22:58:00.003+03:00

Un mesaj tulburator... al Madalinei din lumea ingerilor...

http://www.trilulilu.ro/winner1980/be232211890d4e

Nopti si zile trec din viata,

Nici nu stii ce ai luat, ce ai dat,

Vezi cum oameni rand pe rand

Au cam plecat...

Mai astepti o dimineata,

Si te miri cum s-a intamplat,

Ca doar tu ai mai ramas insingurat...

Pleci cu gandul catre umbra

Celui drag ce te-a iubit,

Vezi cum clipa incet-incet s-a risipit...

Ochii tai privesc spre ceruri,

Si te intrebi neincetat,

Unde-i umbra celui drag care a plecat?

Doar eu raman umbra ta din lumina.

Sa ma pastrezi orice ar fi,

Sa ma ai...

O raza doar dintr-o lacrima lina,

Te insoteste spre o poarta de rai!

Nopti si zile trec din viata,

Umbrele ne-au insotit.

Vezi cum una cate una s-au topit...

Mai ramane o iubire,

Umbra ei ce-a luminat

Fara ea, de ce prin suflet te-ai plimbat?

Compozitor: Mihai Vanica

Textier: Marian Stere

Interpreta: Madalina Manole

Acord final

2010-08-07T09:03:00.003+03:00

As vrea si eu piesa "Acord final", daca o are cineva...
Stiu versurile ei, dar nu o mai am...

Secol ajuns la acord final,
Toti ne invartim mereu cu el, in carnaval,
Trist, fara zambet dar...
Prea strident fardat,
El ne-a cuprins pe toti
Carnaval ciudat,
Ma tot intreb unde am aruncat
Sufletul din noi,
Ca pe un vestmant demult uzat,
E saracia doar sau am obosit,
Sau veacul ce-l traim este prea grabit.

Refren.
Doar prin noi si planeta va trai,
Cu flori in maini ne va gasi,
Noul veac ce ne-asteapta sa-l primim
Cu oameni buni, sa-l ocrotim

La Multi Ani, Steluta mea norocoasa!

2010-08-06T06:54:00.002+03:00

Astazi, in zi de luminata si sfanta sarbatoare a "Schimbarii la fata", iti daruiesc draga mea Steluta norocoasa, cu ocazia zilei tale de nastere, un buchet de flori virtual care sa-ti aminteasca de mine, un suras cald care sa-ti incalzeasca sufletelul si un pupic maaaaaaaaaaaaaaaaaaare, pe care ti-l asez pe obrajii incarcati de prea multe ori cu lacrimi.
Ziua de astazi sa-ti aduca tot ce-i mai bun si mai frumos! Esti atat de speciala in sufletul meu si tu stii asta! Daca as alege intr-o alta constelatie, o steluta-pereche, sigur tu ai fi aceea.
Sa-ti fie viata senina si dulce ca tine!
Te imbratisez de mii de ori!